Viața în Muntele Athos. Călugării primesc alimente și lemne în coșuri suspendate de frânghii. Foto

Situat pe o peninsulă grecească, Muntele Athos găzduiește cea mai veche comunitate monahală supraviețuitoare de pe Pământ. Iar modul de viață al călugărilor este practic neschimbat de la sosirea primilor călugări în secolul al IX-lea.

Provizii și lemne primite în coșuri suspendate de frânghii

Cei mai mulți dintre părinți trăiesc între zidurile mănăstirii pe care au ales-o, dar alții aleg o izolare completă, departe de orice distragere a atenției. Cei care optează pentru o astfel de viață, au posibilități minime pentru a face rost de lucrurile necesare traiului. Astfel că, atât proviziile, cât și lemnele de foc și alimentele, sunt primite în coșuri suspendate de frânghii. Nu cu mult timp în urmă, pustnicii puteau avea acces doar trăgând cu frânghii sau lanțuri care treceau pe scripeți improvizați.

Pustnicul ridica un steag care alerta vecinul

În unele dintre cele mai inaccesibile locuri, dacă pustnicul avea vreodată nevoie de ajutor, trebuia să ridice un steag care îl alerta pe vecinul său. Și doar atunci cineva îl vizita. În acest moment, majoritatea ingredientelor sunt cultivate în mod obișnuit în fermele mănăstirii, iar pentru aprovizionarea cu vin, toți au propria podgorie.

Mâncare simplă, constând din legume și pește

Călugării mănâncă în tăcere, ascultând adesea cum unul dintre părinți recită o rugăciune în refectoriul mănăstirii. Mâncarea lor este de obicei destul de simplă, constând în principal din legume și uneori pește, și completată cu apă și vin. Este o concepție greșită că călugării nu fac altceva decât să stea și să se roage toată ziua.

De fapt, ei își petrec o mare parte din zi lucrând la sarcinile care le sunt date de către abate. Călugărul depune toate eforturile pentru orice muncă pe care o primește, deoarece crede că aceasta care i-a fost încredințată direct de Dumnezeu și adesea recită o rugăciune în timp ce lucrează. Slujbele pot include curățarea caselor de oaspeți pentru vizitatori, fabricarea vinului, pregătirea cinei sau construirea și renovarea mănăstirii.

Cele mai multe rugăciuni au loc noaptea

Orarul serviciilor variază și poate dura uneori șase ore. Cele mai multe rugăciuni au loc noaptea, una dintre slujbe începând la ora două dimineața și sfârșindu-se la ora șase. Acest lucru se datorează faptului că aceștia consideră că rugăciunea este mai ușoară atunci când mănăstirea este cea mai liniștită.

Viața într-un skete și într-o chilie pe marginea stâncii

Dacă un călugăr preferă să nu trăiască viața monahală, poate trăi într-un skete, o comunitate mică care permite o relativă izolare. Cea mai izolată parte a Muntelui Athos este cunoscută sub numele de Karoulia, unde chiliile atârnă precar pe marginea stâncii, cu valuri care se sparg la sute de metri mai jos. Călugării pot alege această viață de izolare completă și simplitate pentru a se simți mai aproape de Dumnezeu și pentru a fi departe de orice distragere a atenției de la rugăciunea lor.

Sursă foto: www.theguardian.com