Sfântul Benedict și regulile sale de alimentație. Ce dietă aveau vechii călugări în vremea postului

În vremea sfântului Benedict, mănăstirile aveau datoria de a-i hrăni pe cei defavorizați și pe cei care călătoreau. Mâncarea și lăcomia, pe de altă parte, reprezentau preocupări materiale de care călugării trebuiau să stea departe. Ce se consuma în perioada postului.

Persoanele defavorizate primeau de la călugări mai multe mese

Potrivit regulilor sfântului Benedict, călugării aveau o dietă bazată pe legume, pește, brânză și cereale în timpul postului și nu aveau voie să mănânce carne. În afara postului, se consuma pâine la fiecare masă, iar cei defavorizați primeau mai multe mese. Fiecare masă trebuia să includă două feluri de mâncare gătite, pe lângă pâine, brânză, fructe de sezon și băuturi, conform regulii benedictine. Regula Sfântului Benedict era respectată de călugării din mănăstirile benedictine britanice Dunfermline și Jonah.

Cele mai șocante dezvăluiri despre soția lui Petre Roman. Silvia Chifiriuc are un trecut amoros remarcabil
Fiul Dianei Șoșoacă uimește cu mesajul pe care i l-a adresat mamei: „La cât ești de bombă…”

Reguli de alimentație în perioada sfântului Benedict

Multe dintre reglementările dietetice, cum ar fi limitarea consumului de carne, se regăsesc în cartea de porunci a călugărilor creștini, care a fost scrisă în 516. Călugării au voie să mănânce două mese pe zi, cu două feluri de mâncare pregătite pentru fiecare masă, conform capitolelor 39 și 40.

Carnea de mamifere era interzisă călugărilor

Un kilogram de pâine și un sfert de litru de vin erau cantitățile maxime pe care le putea consuma fiecare călugăr. Carnea de mamifere era interzisă călugărilor, deși le era permis să consume pește și pui. Pâinea era principala sursă de calorii pentru oamenii din Evul Mediu, inclusiv pentru călugări, aceasta fiind ieftină și simplu de preparat.

Totuși, tipul de pâine inclus în fiecare rație varia. În funcție de poziția persoanei, se foloseau diferite cereale pentru a face făină. Abatele și alți membri de rang înalt ai ordinului religios consumau pâine scumpă, superioară, produsă cu făină mai bună. Când zilele erau mai lungi, vara, călugării trebuiau să mănânce de două ori mai des decât în timpul iernii. Nu în ultimul rând, sfântul Benedict a dezaprobat posesiunile și a stabilit liniile directoare pentru programul de somn al unui călugăr.