Gabriel Dorobanțu, mărturisiri dincolo de hitul „Gara noastră mică”. „Mi-e frică de oamenii fără caracter”

Invitatul Irinei Păcurariu la „Rețeaua de Idoli”, în ediția de luni, 4 decembrie, de la ora 21:00, la TVR 2, se numără printre cei mai apreciați artiști: Gabriel Dorobanțu. Melodia „Gara mea mică” e fredonată și astăzi de toate generațiile.

„Aceasta este o ediție pe care o oferim tuturor nostalgicilor. Aparent. De fapt, e o probă de decență și rezistență, pe care o trec doar artiștii care rezistă și continuă să fie fredonați, indiferent de generație. I-am promis că nu voi vorbi de „Gara noastră mică”, și, aproape că m-am ținut de cuvânt”, a spus realizatoarea Irina Păcurariu.

Despre Gabriel Dorobanțu se știe că este riguros când vine vorba de profesia sa. A luat lecții de canto și a absolvit Școala Populară de Artă la clasa profesoarei Florica Orăscu, prin mâna căreia mai trecuseră Angelia Similea, Mirabela Dauer sau Dida Drăgan și a lansat sute de melodii. A debutat oficial la treizeci de ani, în 1983, la Festivalul-Concurs de la Mamaia, unde a obținut mențiune la secțiunea Interpretare, cu piesa „Ochii tăi” (compozitor – Vasile Veselovschi, versuri – Mihai Maximilian), melodie devenită ulterior șlagăr. Puțini însă știu care este cel mai drag premiu al său.

Primul premiu: o vază de cristal

„S-a întâmplat la Festivalul din Dorohoi, în 1981, unde am luat Marele Premiu. A primit o vază de cristal, pe care am adus-o cu mare grijă acasă. Mai mult, tata a sculptat un suport de lemn, ca să fie sigur că vaza va fi în siguranță în cazul unui curemur. Iată că vaza dăinuie, așa cum a dănuit și succesul meu”, a povestit amuzat Gabriel Dorobanțu.

„Mi-e frică de oamenii fără caracter și de oamenii cu bani

Și pentru că la „Rețeaua de Idoli” invitații nu au secrete, interpretul și-a deschis sufletul și a vorbit și despre fricile sale: „Mi-e frică de oamenii fără caracter și de oamenii cu bani. Oamenii cu bani își pierd la un moment dat măsura și nu știu ce să vorbesc cu ei. Nu mă pot apropia”, a mai spus Gabriel Dorobanțu la „Rețeaua de Idoli”, în ediția de luni, 4 decembrie, de la ora 21:00, la TVR 2.

Irina Păcurariu: Pe oricine întrebi despre Gabriel Dorobanțu o să-ți spună următoarele: e simpatic, diplomat, e un domn și îi plac hainele frumoase care stau bine pe el. E corect?

Gabriel Dorobanțu: S-a creat un mit în legătură cu faptul că mă îmbrac elegant. Aș ști să mă îmbrac chiar mai frumos, dar de multe ori n-am unde să port ce cred eu, pentru că nu sunt spectacole cu ștaif, sau care să te pună în valoare. Puține televiziuni au pretenții la ținută, la cele mai multe poți să te duci cum dorești. Mă dezamăgește să văd că mulți realizatori nu-și impun punctul de vedere când e vorba de prezența vedetei în platou.

Irina Păcurariu: Când se venea la Televiziunea Română, în urmă cu 30-40 de ani, erau pregătite ținutele, aveai de unde să alegi?

Gabriel Dorobanțu: Atunci era mai greu. De exemplu, nu îmi placea să mă îmbrac în costum pentru că mi se părea că aș fi ca la ședința de partid. Eram foarte tânăr și nu mă vedeam în costum și cu cravată… Prima dată când am apărut la televizor am purtat o cămașă gen rubașcă, închisă la gât. Mi-a fost teamă că nu o să mă lase să cânt așa. Dar m-au lăsat, probabil că se vedea frumos pe ecran.

Irina Păcurariu: Cum ai ajuns la TVR?

Gabriel Dorobanțu: Pentru mine, televiziunea întotdeauna a însemnat ceva extraordinar. Am putut să urmăresc chiar de la început emisiunile TVR. Îmi amintesc că lansasem la radio melodia „Ochii tăi”, pe care o cântasem la Mamaia în 1983 și toată lumea dorea să îl vadă pe băiatul care o cântă. Așa m-au chemat la televiziune.