Nuami Dinescu, despre sărutul cu Ilie: „A fost cea mai delicată scenă”. Interviu cu actrița din „Adela”

Am rugat-o pe actrița Nuami Dinescu, interpreta personajului Florica din serial, să ne destăinuie câte ceva din ce se întâmplă în spatele camerelor de filmat. Vă asigur că nu o să vă plictisiți citind. Întotdeauna lumea filmului și a teatrului e fascinantă, iar Nuami Dinescu e un om spumos ca o șampanie bună.

– Nuami Dinescu, ai făcut atât de multe lucrui în spațiul public încât mi se pare că sunt puțini români care nu te știu. Emisiuni tv, iubitoare de animale mereu activă, prezență plină de umor și căldură la tot felul de evenimente caritabile, în proiecte sociale sau artistice, actriță în unele din cele mai reușite clipuri publicitare și, de curând, întoarsă pe scena Teatrului Nottara. Dar cu rolul din serialul „Adela” intri în casele oamenilor în fiecare săptămână și…ne-ai rupt, cum se zice. Greu ai scăpat de rolul „Tanța”, nu crezi că o să scapi la fel de greu de personajul „Florica” din Adela?

Există o diferenţă între personaje- Tanţa era coprezentator la o emisiune, Florica e un personaj într-un serial de televiziune şi asta îi dă o identitate clară. Lucru care nu s-a întâmplat cu Tanţa, lumea a confundat personajul din emisiune cu actorul care juca personajul, convenţia nu a fost tranşată clar pentru public. Multă lume, inclusiv ziarişti, nu aveau habar că eu am terminat o facultate de actorie înainte de aceea emisiune, ba unii erau foarte miraţi de “talentul meu nativ”. Nu mă tem de “concurenţa” Floricăi, dimpotrivă, scenariştii au avut grijă să o scoată din zona ei de confort, au pus-o în tot felul de ipostaze, una mai simpatică decât alta, i-au dat curaj să intre în relaţia cu Ilie, şoferul familiei Andronic, îndrăgostit de Stela, fata din casă mult mai tânără şi frumoasă… Clar e altceva. Şi dacă ne gândim că abia am început să filmăm la sezonul trei din serialul Adela, pentru că ştiţi deja, #dacaejoieAdela, putem să ne aşteptăm la orice, imaginaţia lor e o bucurie pentru mine.

 

–  Te recunoște mai multă lume pe stradă decât înainte? Îți spune „doamna Nuami” sau „doamna Florica”? Cred ca atunci când oamenii te asimilează cu personajul pe care îl joci este vorba că ai reușit cu brio un rol de compoziție. Te întreabă de serial?

Lumea mă recunoaşte şi cu masca pe faţă, după ochi şi după voce,  mi-au zis. Ştii că eu bat Piata Obor pentru cumpărături şi acolo toată lumea îmi spune că se uită şi că abia aşteaptă ziua de joi. Mă întreabă toţi de serial, îmi spun că le place, ca nu o suportă pe Nuţi, pe Andreea…

Altfel, mă opresc pe stradă să mă întrebe, de exemplu, de unde îşi ia Nuţi hainele, râd şi îmi povestesc mie scenele la care au râs, unii încearcă să mă tragă de limba, să afle  ce se întâmplă mai departe, le zic adevarul, că nu ştiu decât cu câteva episoade înainte. De asta e şi mai frumos, că trăim împreună suspansul. Şi mi-au scris mulţi oameni că şi-au reinstalat televizorul, care stătea închis într-o cutie, să se uite la Adela. Oamenii au nevoie de poveşti, de emoţie, de întâmplări cu oameni recognoscibili, adevăraţi, asa cum sunt personajele noastre. Într-un cuvânt da, le place, şi asta mă bucură foarte tare. Le mulţumim, pe această cale pentru cifrele frumoase de audienţă.

Se termină sau nu serialul Adela?

–  Pentru că ai mulți fani, spune-le câte ceva despre ce va fi în viitor. Desigur, cât se poate, că nu strică nimeni surpriza.  Am aflat că au început filmările pentru următoarea serie din „Adela”, tocmai când telespectatorii credeau că serialul se va sfârși. Intriga va fi tot atât de puternică?

Tot ce pot să vă spun este că filmăm deja la sezonul trei Adela. E exact ca în viață, când crezi că lucrurile o iau lin, către un final frumos, se întâmplă niște lucruri care-ți dau peste cap toate  raționamentele. Că lucrurile par să se fi simplificat, acum că s-a aflat adevărul, dar suntem atât de legați și de dependenți unii de alții, că adesea intrăm în niște buclucuri din care habar nu ai cum se poate ieși. Uneori absolut nevinovat. Și știți filmele polițiste  în care  dovezile sunt servite pe tavă și totul pare prea simplu? Eh, să fiți atenți, că nimic nu e ce pare a fi. Rămâneţi alături de noi, în fiecare joi, de la 20:30, pe Antena 1. Sau sâmbăta, la 10.30, când se dă reluarea.

– Cu Anca Sigartău (foto) pare că rezonezi cel mai puternic. Scenele voastre din serial sunt un deliciu. Ați mai jucat împreună, sunteți prietene și în afara platoului?

Cu Anca mă știu demult, așa cum mă știu cu multă lume, dar nu am jucat niciodată împreună, e primul proiect în care ne întâlnim și e, într-adevăr, o chimie tare frumoasă între noi. Cine știe ce surprize ne rezervă viitorul? Acum, că ne-au văzut cât suntem de nebune amândouă, scenariștii și regizorii au drum liber la imaginație!

„Ruxandra Ion m-a scos dintr-o baltă de lacrimi și m-a pus pe un drum în care mi-am regăsit bucuria”

Serialul Adela mi-a adus și șansa de a mă întâlni cu actori pe care îi admir foarte tare și cu care aș porni la drum în orice proiect. Și pentru asta îi mulțumesc din inimă Ruxandrei (n.r. Ruxandra Ion, „mama” telenovelelor de succes). Că m-a luat frumos de mână și m-a scos dintr-o baltă de lacrimi( pandemia era în floare, îmi pierdusem mama) și m-a pus pe un drum în care mi-am regăsit bucuria, pe un drum care mă face să mă trezesc la 5 zâmbind. Cu Anca am scene mai multe, dar cu toți actorii, fără excepție, cu care am privilegiul să mă întâlnesc într-o secvență, se crează așa un vibe bun și o energie bună că pot să muncesc 12 ore, fără probleme. Și să știți că fiecare zi de filmare e o lecție continuă, asta e ca o altă scoală, înveți de la alții cum abordează o scenă și asta o să-ți dea mereu prilej de a-ți rafina stilul de joc, tehnicile, emoțiile… Asta e o meserie care nu te lasă să îmbătrânești, pur și simplu.

– Cum decurge o zi de-a voastră de filmare? Câte ore stați la muncă în vila aceea superbă a familiei Andronic?

Ne trezim la 5, la 6 ne iau mașinile și la 7 suntem la locație, la 8 filmăm, deja. Uneori filmezi toată ziua, deci pleci seara, la 19, alteori termini până la prânz, depinde câte secvențe ai, dar de regulă se stă până seara la 19, dacă sunt și scene de noapte, atunci se mai lungește. E un  ritm destul de greu, echipa din spate duce, cred eu, cea mai grea parte, eu mai am și zile libere, am un rol mic, e drept, dar când faci ce-ți place îți ajung și 4 ore de somn. Eu mai și moțăi între secvențe, colegii,ei au poze compromițătoare cu mine, probabil că și sforăi.

– Cum vă înțelegeți, cum lucrați cu tinerii actori? Fură meserie de la cei care au tocit scena? Pentru ei e o oportunitate enormă aceste serial pentru că-i face cunoscuți.

Mai tineri sau mai puțin tineri, suntem toți într-o poveste și lucrurile merg de la sine, cumva. Există  oameni care lucrează cu noi, toți, indiferent câți ani ai, e mereu loc de învățat. Repetăm mult împreună, între secvențe, uneori pe drum, nimeni nu se supără când unul dintre colegi îi sugerează o altă variantă de interpretare, dimpotrivă. Râdem foarte mult și asta zice tot despre relaxarea și bucuria cu care facem tot. Iar “ăștia mici”, cum le zic eu, sunt foarte drăguți și buni și foarte timizi, să știți. De asta am spus în nenumărate rânduri, nu mai ziceți că nu vine nimic din urmă! Oho, ce vine din urmă! Nu e vorba doar de ai mei, din Adela, mergeți să vedeți actori tineri jucând, în spații independente, o sa vedeți că potențial există ca niciodată! După ce îi vedeți în Adela, cautați-i la teatrele unde joacă, o să aveți parte de niște surprize!

Nuami Dinescu, despre sărutul cu Ilie: „A fost cea mai delicată scenă”

– Povestește, te rog, cititorilor noștri una dintre întâmplările petrecute la filmări care ți-a rămas în minte, ceva deosebit ce te-a impresionat sau un episod haios. Mereu se petrec chestii deosebite la filmări.

Aveam de jucat o scenă în care Ilie și cu mine trebuia să ne pupăm. În fața casei, la intrare! Am murit! Eu nu am prea jucat scene de astea, eram leșinată de emoție. Este evident că la prima dublă am făcut ce știu eu mai bine, am încercat să fentez și m-am ascuns, cumva, în haina lui Ilie.

A venit fata de la costume să-l curețe pe Ilie, tot fondul meu de ten era pe sacoul lui. Mi-au explicat oamenii că nu trebuie să mă mai ascund așa și Marius Rizea (Ilie) mi-a arătat cum facem totul, tehnic. Bine, îmi spusese și Andrei Barbu înainte, dar și de el mi-era cam rușine, îmi explicase și cum mă întorc, cât, că e important să stai în reperele stabilite de directorul de imagine, dar emoția mea, că trebuie să mă pup în fața camerelor…

Îl știu pe Marius demult, e actor minunat și un coleg excepțional, dar să mă și pup cu el în fața camerelor? Acum râd, dar atunci mi-a fost așa teamă că mă fac de râs! M-au ajutat tot ei, am trecut, s-a filmat, dar a fost prima scenă așa, mai delicată. Uite, ei nu știu cât de tare mă încurcă secvența asta, acum vor citi și se vor distra. E bine că am scăpat deocamdată, dar eu știu ce e în capul scenariștilor? Și asta a fost o lecție pentru mine, să am mai multă încredere în mine și în echipa din spate, că nu mă vor lasa niciodată să mă fac de râs.

Ce se întâmplă cu Nuami Dinescu la Teatrul Nottara

–          În încheiere, spune-ne ceva despre piesa în care joci la Nottara de ceva timp. Te citesc pe Facebook și știu câtă fericire ți-a produs reîntoarcerea pe scena de scândură. Promit să facem un interviu separat despre tine și echipa dintr-unul dintre cele mai îndrăgite teatre din Capitală.

Spectacolul se numește”Urzeala lui Prospero”, de Claudiu Romilă, după opera lui William Shakespeare, în care douăzeci și două de personaje, din cele mai cunoscute piese shakespeariene, se întâlnesc datorită magiei unui alt personaj al marelui Will, Prospero, care, secondat de Ariel, schimbă, prin vraja compasiunii, cursul poveștilor.

Este un spectacol independent, găzduit de Teatrul Nottara și a venit la 20 de ani de la ultimul meu spectacol pe o scenă de teatru. E un spectacol frumos și greu, eu joc Catarina, iar restul personajelor sunt jucate de ceilalți cinci actori într-un ritm extrem de solicitant, dar e atât de frumos încât nu știi când a trecut. Deocamdată jucăm doar la sediul teatrului Nottara de pandemie, respectând toate reguliele în vigoare. Dar sper la ziua în care vom pleca cu el în țară, să-l vadă și restul lumii care nu e în București. Deocamdată jucăm pe 27 noiembrie, de la ora 19.