Știați că leușteanul este bun la reumatism? Este  bun și pentru bronşite

Știați că leușteanul este bun la reumatism? Este  bun și pentru bronşite
În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este folosit la murături, ciorbe, sosuri. Aproape nu există gospodărie în mediul rural unde să nu fie cultivat în grădină pentru calităţile sale culinare, dar şi curative.

Frunzele proaspete de leuștean se folosesc în bucătăria tradiţională românească în scop aromatic la diverse preparate: ciorbe, sosuri, salate, mâncăruri. Preparatele capătă astfel o aromă îmbietoare, aparte.

Leuştean, beneficii şi proprietăţi

Leuşteanul este o plantă aromatică de origine mediteraneană, cunoscută şi apreciată din antichitate, atât în scop culinar cât şi medicinal.

În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este folosit la murături, ciorbe, sosuri. Însă banala plantă este folosită și pentru tratarea unor afecțiuni. Părţile folosite sunt planta întreagă, rădăcina, ramurile înflorite şi seminţele.

Rădăcina de leuştean conţine amidon, zahăr, zaharoză, apă, răşină, acid de angelică. Rădăcina proaspătă conţine 0.3-0.5% ulei, iar cea uscată 0.6-1%. Conţine d-terpinol, o legătură de tipul cineolului, un terpen, ester al acidului acetic, al acidului valeriic şi al celui benzoic. Toate părţile plantei conţin ulei volatil, gumirezine, taninuri, grăsimi şi săruri minerale, spun nutriționiștii.

Pentru ce afecțiuni este folosit leușteanul

Leuşteanul are acţiune antiinflamatorie, antibacteriană, antiparazitară, antivirală, antifungică, stimulează funcţia hepato-biliară,  acţiune tonic-aperitivă, creşte pofta de mâncare, diuretică, combate steatoza ficatului, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea, neurotonic, uşor anticoagulant, sedativ, hipotensiv, efect expectorant în afecţiuni respiratorii, antiinflamator, emolient şi cicatrizant la nivelul pielii în afecţiuni cutanate.

Leuşteanul este  indicat în bronşite acute şi cronice, dischinezii biliare, dispepsii digestive, anorexie, constipaţie, intoxicaţii alimentare, enterocolite, colopatii spastice, colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-biliare, infecţii urinare, litiază renală, hipertensiune arterială, tulburări menstruale

În uz extern, leuşteanul este folosit în afecţiuni reumatice, artrite, artroze.

Preparate pe bază de leuştean

În scop medical, de la leuștean se folosesc frunzele proaspete, sucul natural, pulbere de plantă uscată, infuzie.

  • Cataplasme cu frunze proaspete zdrobite sunt indicate să se aplice pe piele în caz de ulceraţii ale pielii.
  • Sucul din frunze proaspete se obţine prin mixarea acestora şi este indicat să se consume 100-200 ml de suc natural pe zi în curele de detoxifiere şi purificare a sângelui.
  • Pulberea din frunze uscate poate fi folosită atât la preparate culinare, cât şi pentru infuzie în scop terapeutic. Pulberea poate fi folosită ca atare, 1/2 linguriţă pe zi, ținuta 10 minute sub limbă, apoi înghiţită cu multă apă pentru reglarea digestiei, boli digestive, stimularea apetitului.
  • Infuzia se prepară dintr-o linguriţă  cu vârf  de pulbere la o cană de apă clocotită care se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se strecoară, se beau 2-3 căni pe zi.
  • Rădăcina de leuştean are acţiune diuretică şi se utilizează în tratarea afecţiunilor urinare, hidropiziei şi a pneumoniilor.
  • Ceaiul de leuştean este eficient în tulburări digestive, scaune proaste, formare de gaze, influenţează sângerările organelor din bazinul mic, stimulează fluxul menstrual, eliminarea urinei şi expectoraţiilor în caz de catar bronşic. Se recomandă îndeosebi în caz de afecţiuni cardiace având un fond nervos.
  • Nu se foloseşte în perioada sarcinii şi se foloseşte în cantităţi moderate (maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) în timpul alăptării.
  • Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leuşteanului, administrat în cantităţi mari şi pe perioade lungi de timp, în infecţiile renale.