Cântărețul Nicu Alifantis a câștigat primii bani în copilărie. Cum i-a schimbat viața profesorul care „mirosea a pește”

Brăila lui Nicu Alifantis va rămâne totdeauna în sufletul său, cu străzile ei locuite de greci, machedoni, evrei, armeni și „doar câțiva români”, cum spunea Panait Istrati. Cântărețul și-a amintit și de cei doi profesori care i-au schimbat viața: cel de muzică și cel de română.

Nicu Alifantis: „Băi, cânți ca grecii”

Jumătate grec, jumătate machedon, până la cinci ani Nicu Alifantis a vorbit doar grecește. Acum spune că nu mai știe chiar atât de bine, dar prietenii îi spun că interpretează melodiile „ca grecii”. Artista a deschis cutia cu amintiri și a rememorat cele mai frumoase momente din copilăria sa și mama de la care a învățat să cânte romanțe.

„N-am încasat nici măcar o urecheală”

„Am avut niște părinți extraordinari, relația dintre noi era de prietenie, eu n-am încasat nici o palmă, nici o urecheală măcar, de la vreunul din ei. (…) Toți ai mei au fost navigatori, așa a ajuns bunicul din partea tatălui în România.

Și s-a întâlnit cu bunica la Topalu în județul Constanța. Nu mai știu dacă acolo sau la Salonic de unde venea bunicul s-a născut tata… Brăila e un oraș cu totul special, pentru că eu am prins perioada în care strada era locuită de greci și machedoni.

„Mama cânta romanțe, aveam plăci de patefon și după aia, viniluri”

Mai erau încă două străzi tot de greci și machedoni, mai urmau două străzi de evrei, ceva mai încolo în spatele nostru erau armenii. Panait Istrati spunea într-o scriere a sa, după ce a numărat toate etniile de la Brăila, 11 la număr „și câțiva români”.

Nu mai știu să vorbesc grecește ca atunci, dar am un cântec în greacă. Anul trecut am fost în Grecia, m-am întâlnit cu niște prieteni plecați tot din România și am fost flatat când mi s-a spus: băi, cânți ca grecii.

Mama cânta romanțe, pentru că era la modă pe acea vreme, aveam plăci de patefon, și după aia viniluri. Eu cu astea am crescut în casă. Mama lucrași la o librărie și aducea tot ce prindea”, a spus vedeta în podcast-ul lui Horia Brenciu.

„Îl sorbeam din ochi, purta doar costume deschise la culoare, cânta dumnezeiește”

Printre cele mai frumoase amintiri din copilărie se numără și lăutarul Afloarei, pe care artistul l-a adorat, care le făcea serile frumoase clienților de la un restaurant din apropierea casei.

„Era un lăutar în Brăila, Afloarei, renumit, eram fascinat, cânta cu vocea și vioară și în spate avea țambal, contrabas și un acordeon. Cânta la restaurantul Arion. Era impecabil îmbrăcat, purta doar costume deschise la culoare, era un gentleman.

Stăteam ca prostul, mă jucam cu capace de bere sau cu pietre, ai mei stăteau la masă, nu-și făceau probleme cu mine, era grădina clasică cu mese și scaune forjate… Ai mei știau că îl sorb din ochi, el cânta dumnezeiește. Acolo mergeam frecvent, era aproape de casă”, a povestit artistul.

„Și mi-au adus un profesor care mirosea a pește”

Pentru că știa că-i place să cânte, părinții l-au întrebat „într-un an aproape de ziua mea de naștere” la ce instrument ar vrea să cânte. Și băiatul a răspuns. tobe.

„Ăștia doi au înnebunit, au început să-mi explice că toba de un instrument de acompaniat, nu de cântat la el. Și m-am trezit cu un acordeon, un Mitiș albastru, de la fabrica de instrumente, îl am și acum. Și mi-au adus un profesor care mirosea a pește.  (…) Între timp, mi-am îmbogățit și colecția de acordeoane, am vreo patru”, a recunoscut artistul.

„Avea un deal cu părinții noștri”

Iar după acest acordeon, a venit moda chitarelor. Era de bonton să cânți la chitară, la liceu aveai toate gagicile la picioare. Mergeai cu ele în grădina mare sau pe faleză. Ăla care cânta la chitară devenea cântăreț de ștrand. Am avut o tinerețe destul de agitată… Revenind, de la profesor, de la el am prins dragul de muzică, iar de la domnul Ungureanu, profesorul de română, dragul de literatură.

„Am făcut figurație la un film”

Avea un deal cu părinții noștri. Ne aducea cărți, la toată clasa, apărea Marin Preda, sau Eminescu câte o ediție nouă, iar părinții plăteau la salariu. Și așa eu și colegii mei din acea vreme, ne-am trezit cu o bibliotecă impresionantă”, a mai spus Nicu Alifantis. Vedeta se mândrește și cu faptul că primii bani i-a făcut în copilărie.

„Am făcut figurație la un film și „într-o săptămână, am câștigat 140 de lei, foarte mulți bani. Dar ne-au și muncit, a fost foarte amuzant”, și-a amintit celebrul cântăreț.