A lipsit de la muncă o zi și a trăit! Mărturia cutremurătoare a unui supraviețuitor ce a văzut cum „Soarele căzuse pe Pământ”

Istoricul Mordecai Sheftall readuce la viață vocea unui copil care, la doar 13 ani, a văzut lumina exploziei și a crezut că „soarele a căzut pe Pământ”. Povestea lui nu este doar o mărturie despre distrugere, ci și un avertisment pentru viitor.

Copilăria spulberată de ,,Soarele căzut”

În dimineața zilei de 6 august 1945, Ōiwa Kōhei ar fi trebuit să fie, alături de colegii săi, în centrul orașului, lucrând la demolarea unor clădiri din lemn pentru a crea așa-numitele „culoare de protecție” împotriva incendiilor provocate de raidurile aeriene. Un simplu detaliu, o durere de stomac, i-a schimbat destinul. Mama lui i-a permis să rămână acasă, fără să bănuiască faptul că acea decizie îl va salva de la moarte.

La ora 8:15, o lumină orbitoare a inundat încăperea. Ōiwa a văzut-o venind deasupra grădinii cu flori a mamei și, pentru câteva secunde, a crezut cu toată ființa lui că soarele se prăbușise pe Pământ. Imediat, un vânt violent i-a spulberat ferestrele, l-a ridicat de la pământ și l-a izbit de un perete. În centrul orașului, colegii săi, împreună cu alte mii de copii, nu au mai apucat să își spună ultima rugăciune.

Anatomia apocalipsei

Bomba „Little Boy” a explodat la o altitudine de aproximativ 600 de metri, eliberând o energie echivalentă cu 15.000 de tone de TNT. O bilă de foc cu temperaturi între 3.000 și 4.000 °C a cuprins orașul, aprinzând instantaneu orice material organic expus. Următoarea lovitură a venit sub forma unei unde de șoc supersonice, care a spulberat clădiri și oameni deopotrivă, lăsând în urmă un peisaj de ruine fumegânde.

În câteva minute, mii de focare s-au unit într-o furtună de foc ce a generat propriile curenți de aer, transformând Hiroshima într-un cuptor uriaș. Până la lăsarea nopții, aproximativ 80.000 de oameni erau morți. Până la finalul anului, numărul victimelor avea să ajungă la 140.000, multe pierzându-și viața din cauza radiațiilor.

Supraviețuitorii: martori ai istoriei

Astăzi, hibakusha, supraviețuitorii bombardamentului, sunt tot mai puțini. Vârsta le șterge încet vocea, dar poveștile lor rămân vitale pentru înțelegerea nu doar a ororilor războiului, ci și a pericolului actual al armelor nucleare.

Ōiwa Kōhei a fost singurul copil de vârsta lui care a supraviețuit în cartierul său, purtând toată viața povara imaginilor și sunetelor din acea zi.

Într-o lume în care tensiunile geopolitice și cursa înarmării nucleare par să renască, păstrarea acestor mărturii este mai mult decât un exercițiu istoric, este un avertisment. „Soarele” nu trebuie să mai cadă niciodată pe Pământ.