A murit Ioana Bulcă, tânăra timidă și emotivă care a ajuns mare actriță. A fost „Ana a lui Slavici”

Marea actriță Ioana Bulcă s-a stins din viață miercuri, la vârsta de 89 de ani. Anunțul a fost făcut de către Teatrul Național „I.L. Caragiale”. 

”Teatrul Național ‘I.L.Caragiale” din București anunță cu tristețe că astăzi, 9 iulie, inegalabila actriță Ioana Bulcă a încetat din viață.(…) Întreaga echipă a Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București o va păstra în amintire și va menține vie imaginea ei pentru generațiile care urmează! Dumnezeu s-o odihnească în pace!”, se arată în anunț. 

Ioana Bulcă a murit miercuri și va fi depusă la capela Cimitirului Bellu

De asemenea, conducerea teatrului a anunțat și că actrița va fi depusă la capela Cimitirului Bellu, acolo unde cei ce au iubit-o și apreciat-o îi pot aduce un ultim omagiu. 

„Pentru cei care vor să aducă un ultim omagiu actriței Ioana Bulcă, sicriul va fi depus începând de astăzi, ora 15:00 la capela Cimitirului Bellu din București”, se mai arată în comunicatul transmis de către Teatru. 

Ioana Bulcă s-a transformat din tânără timidă în mare actriță

Ioana Bulcă s-a născut, conform Wikipedia, în anul 1936, cu toate că există surse care afirmă anul de naștere ar putea fi 1933 sau chiar 1935.

Ceea ce se știe cu siguranță este că actrița a deschis pentru prima oară ochii în localitatea Podari, din județul Dolj, în imediata apropiere a orașului Craiova, dar a copilărit la Sibiu, oraș pe care l-a recunoscut toată viața ca fiind cel natal.

Deși a copilărit la Sibiu, un oraș pe care l-a considerat mereu casa ei adevărată, Ioana Bulcă și-a făcut o educație aleasă, studiind engleza, franceza, canto și pianul. A arătat interes pentru actorie de la o vârstă fragedă, pregătindu-se pentru ceea ce urma să devină o carieră remarcabilă.

„Asta-i Ana a lui Slavici”

Pe când era studentă la Institutul de Artă și Cinematografie (I.A.T.C.), Ioana Bulcă a avut un start fenomenal în cariera sa. La doar 18 ani și jumătate, a participat la un casting pentru filmul „Moara cu noroc”, o adaptare a romanului lui Ion Slavici, și a fost imediat remarcată de regizorul Victor Iliu. Comentariul său, „Asta-i Ana lui Slavici!”, a sigilat decizia, aducându-i astfel primul ei rol major, care i-a adus consacrarea.

Debutul său a fost impresionant și a jucat alături de actori renumiți precum Geo Barton, Constantin Codrescu și Colea Răutu, reușind să iasă în evidență cu farmecul și naturalețea sa. Ioana Bulcă a continuat să construiască o carieră solidă, fiind parte a promoției 1957 a I.A.T.C., alături de Florin Piersic, cu care a format un cuplu actoricesc invidiat atât în film, cât și în teatru.

A avut o carieră de peste șase decenii 

Pe parcursul unei cariere ce a durat peste șase decenii, Ioana Bulcă a fost actriță la Teatrul Național din București pentru 40 de ani și a jucat în numeroase filme de marcă din cinematografia românească înainte și după 1989. Printre filmele în care a apărut se numără „Zodia Fecioarei” (1966), „Mihai Viteazul” (1970), „Astă seară dansăm în familie” (1972), și „Restul e tăcere” (2007), regizat de Nae Caranfil. 

Performanțele sale au fost recunoscute cu diverse premii și distincții, inclusiv Meritul Cultural în grad de Cavaler, Premiul de Excelență al Centrului Național al Cinematografiei și Premiul de excelență din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Iubirea dintre ea și cascadorul Szobi Cseh a durat doar șase ani

Viața personală a Ioanei Bulcă a fost la fel de interesantă ca și cariera sa. La filmările pentru „Mihai Viteazul” în 1971, l-a cunoscut pe actorul și cascadorul Szobi Cseh, cunoscut pentru rolurile sale în filmele cu Mărgelatu. 

Cei doi s-au căsătorit, dar relația lor a fost marcată de perioade de distanțare din cauza programelor de lucru diferite. Din cei șase ani de căsnicie, doar trei au fost petrecuți împreună, restul timpului fiind implicați în proiecte diferite. 

Singurul ei fiu s-a dus departe de lumea filmului, în domeniul chirurgiei 

Deși căsătoria nu a durat, Ioana Bulcă a avut o legătură specială cu fiul său, Francesco Alessandro Bulcă.

Devenit medic primar chirurg la Spitalul de Urgență Floreasca din București, Francesco a urmat un parcurs diferit de al mamei sale, dar cu aceeași dedicare și pasiune. Fiul său a apărut și în câteva filme, precum „Serata” (1971) și „Astă seară dansăm în familie” (1972), înainte de a-și urma cariera medicală.

Ioana Bulcă a petrecut peste 60 de ani pe scenă și în filme, apoi s-a retras din activitate, în urmă cu mai mulți ani. În ciuda faptului că în ultimii ani ai vieții nu a fost prezentă pe scenă, moștenirea ei rămâne una puternică. 

Actrița cu „ochi mari şi limpezi, luminoşi şi melancolici”

Ioana Bulcă a fost o prezență discretă de-a lungul vieții. Puține picanterii se știu despre viața ei personală, căci celebra actriță, născută și crescută în altă epocă, a preferat să se remarce prin realizările profesionale, nu altfel. Totuși, regizorul Gheorghe Vitanidis povestea la un moment dat ce impact i-a lăsat marea actriță:

„Cu ani în urmă, conduceam o comisie de selecţie a talentelor pentru Institutul de artă cinematografică şi marea revelaţie a oraşului Sibiu a fost o fetişcană cu ochi mari şi limpezi, luminoşi şi melancolici, cu un păr blond şi bogat, de un optimism tonifiant, cu o vibraţie şi o forţă lăuntrică rar întâlnite. 

Ioana Bulcă prin proprii ei ochi 

La toate acestea se adăuga o mare sensibilitate, o graţie înnăscută în fiecare gest, în fiecare mişcare — scriam noi atunci la rubrica «fotogenie şi ţinută scenică», «excepţională» — natura hărăzindu-i tot ceea ce-i trebuia pentru a deveni o mare actriţă de teatru şi de film”, a încheiat regizorul Gheorghe Vitanidis la vremea respectivă. 

În ciuda felului în care era văzută de ceilalți, ca având o forță interioară extraordinară, Ioana Bulcă nu se vedea așa. Într-unul dintre rarele interviuri în care a oferit o mică imagine a ceea ce este ea după ce cade cortina, regretata actriță a mărturisit că este, de fel, o mare timidă: „sunt o fire extrem de emotivă şi de timidă”, recunoștea Ioana Bulcă. 

Și cu siguranță că așa era. Pentru că tocmai această trăsătură a trimis-o direct în cartea de istorie a cinematografiei românești: cu grație, timiditate și un mare, mare, talent.