Simona Ionescu / Redactor Șef
Adela Popescu a retrăit recent episoade pline de autenticitate din copilărie, de la munca aspră a câmpului alături de bunicul său la ritualurile funerare care i-au marcat definitiv existența.
Mamă a trei copii cu vârste de zece, șapte și cinci ani, Adela Popescu caută constant răspunsuri în propria copilărie pentru a înțelege cum să își educe cât mai armonios micuții.
Îngrijirea și creșterea celor mici o determină să analizeze modelul oferit de părinții și bunicii săi, conștientă de eforturile remarcabile făcute de familie în formarea ei. În fiecare seară, Adela Popescu deschide sertarul cu amintiri și le povestește întâmplări reale de la țară, transformând aceste istorii de demult într-un exercițiu viu de memorie și reconectare cu originile.
„M-am întors deseori în copilărie de când am copii, pentru că ăsta e subiectul care mă preocupă cel mai tare. Cum să-i cresc pe ei cât mai bine. Și pentru că mi se pare că au făcut o treabă extraordinară cu mine, mă tot întreb cum să fac să fie bine. Și serile când îi adorm pentru că ei încă vor să fie adormiți, chiar dacă au 10, 7 și 5 ani, povestim mult despre copilăria mea, îi interesează foarte tare.
Și sunt niște momente extraordinare și pentru mine, deși la prima mână amintirile care-mi vin acum în minte sunt vreo zece. Dar dacă te duci mereu, le îmbogățești, așa că fac exercițiul ăsta foarte des”, a povestit frumoasa actriță.
Dintre toate poveștile copilăriei Adelei Popescu, micuții sunt fascinați de momentele în care aceasta muncea la câmp alături de bunicul său. Vedeta a relatat cu nostalgie cum stătea pe cal și prelua comenzile transmise din spatele plugului de bunicul său. De asemenea, a punctat că zilele de vară toride erau mult mai ușoare grație „concertelor” pe care le susținea, iar cea mai gustoasă mâncare era pâinea făcută de bunica alături de carne la garniță, slănină și murături.
„Le place foarte tare să le povestesc cum eu mergeam la arat cu bunicul meu. El muncea pământul și eu stăteam călare pe cal. Și când mergi să muncești pământul, ai nevoie de cineva care să țină în spate plugul și cineva care să îndrume calul. Cea e dreapta, hăis e stânga. Acum, dacă nu exista un adult care să țină calul de căpăstru, trebuia să stea cineva pe el și aceea eram eu. Și s-a întâmplat asta de micuță.
Tataie spune din spate hăis și eu trăgeam stânga, hăis, dreapta și în felul acesta ne făceam treaba. Și de cele mai multe ori ca să treacă ușor zilele alea îngrozitor de calde, cântam. O fată singură în noapte a Loredanei Groza sau Direcția 5, și știam toate melodiile băieților de la Timpuri noi. Tataie era distrus în spate, învățase tot repertoriul, dar pentru mine era ceva extraordinar.
Și asta li se pare copiilor mei la limita ridicolului… Când ne odihneam, ne puneam la umbra căruței și în pauză mâncam pâine făcută de mamaie, cu carne la garniță, cu ouă și slană și murături. Nu respectam nici o regulă de nutriție…
Gospodăria noastră era poziționată între casele celor doi bunici, din partea tatălui și din partea mamei. Ideea că tu ești între ei, protejată… Câți copii mai trăiesc aproape de bunici, să-i aibă pe toți aproape? Am prins perioada în care toată lumea se ajuta, satul venea la culesul viei și al porumbului și îți dă un sentiment că ai rădăcinile foarte adânci”, a punctat actrița.
Comunitatea sătească funcționa și după reguli nescrise, uneori foarte aspre, în care aparențele și cutumele morale cântăreau enorm. Într-o societate în care divorțul reprezenta o rușine greu de spălat, Adela Popescu a asistat la o întâmplare bizară chiar în interiorul familiei sale.
După ce o rudă a decis temporar să își părăsească soțul, bunica Titina a aplicat o pedeapsă drastică: a decupat meticulos capul femeii din toate fotografiile de familie. „Exilul” din albumul de familie a creat o situație comică ulterior, când, după împăcarea soților, bunica nu a mai reușit să găsească bucățile de carton pentru a lipi chipul la locul inițial.
„În copilăria mea divorțul era ceva privit ca pe o rușine. Divorțase cineva din sat și toată lumea vorbea pe la colțuri, și chiar în familie am avut o situație. O rudă părăsise un rud și ruda cât a fost plecată el era în suferință. Iar bunica mea decupa ruda din poze. Și toate fotografiile de familie din acea perioadă erau fără chipul doamnei.
Asta pentru că plecase de la bărbat și a fost pedepsită. Pe genul: ți-ai pierdut locul în pozele de familie. Ulterior s-a întors și bunica nu știa cum să-i mai lipească capul. Știu că era această problemă: nu-i mai găsea capul să-l pună înapoi în poză, că fusese iertată”, a menționat Adela Popescu.
Contactul direct cu moartea al actriței s-a produs la o vârstă foarte fragedă. La decesul bunicii Titina, deși era doar în clasa întâi, Adela Popescu a cerut cu fermitate să participe la spălarea trupului neînsuflețit, conform datinilor străvechi.
Fascinația fetiței pentru riturile de trecere a continuat și în cimitirul satului, unde Adela Popescu îi însoțea pe gropari la deschiderea mormintelor vechi, când căuta curioasă, mici obiecte uitate în pământ. Dacă în primii ani de viață această apropiere de moarte părea firească și lipsită de teamă, la maturitate Adela Popescu a realizat că tocmai acele imagini au declanșat o frică profundă de trecerea la cele veșnice.
„Un moment greu a fost când a murit bunica mea, cea cu pozele, mamaie Titina. La țară ritualurile ce țin de înmormântare sunt ceva foarte serios. Acum mi se pare incredibil, dar la țară oamenii după ce mor se spală și mi-am dorit să fac eu acest ritual. Cred că eram prin clasa I, eram măricică.
Acum am niște probleme legate de moarte, cred că de acolo mi se trage. Apoi adoram înmormântările. La sat în general familiile au două locuri de veci și când moare cineva, se dezgroapă, se scot osemintele, se pun într-o pungă și se pun la picioarele mortului care urmează să fie îngropat. Și îmi plăcea să merg cu groparii să văd dacă mai ceva vreo oglinjoară, vreun pieptănaș, de la răposații din groapă…
Aveam o relație cu moartea care părea foarte firească.
Dar parte din problemele pe care le am eu acum raportate la moarte și la frica mea de moarte să vină cel mai probabil de acum. Asta este frica mea supremă, va trebui să merg la terapie pe această temă. Din această cauză nu pot să zbor relaxată, anulez multe călătorii”, a spus Adela Popescu.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
