Adrian Păunescu nu credea că dictatorul Ceaușescu va cădea. Argumentele lui țineau de Securitate

În „Jurnalul de duminică”, acum mulți ani, Adrian Păunescu a povestit cum nu putea concepe că va cădea dictatorul Nicolae Ceaușescu. Mulți oameni i-au spus ce se va întâmpla încă din toamna lui 1989, dar el pur și simplu nu credea. Argumentele lui țineau de Securitate, dar, în final, a văzut că nu a avut dreptate.

Adrian Păunescu a relatat o întâmplare din toamna lui 1989, în care, pe nepregătite, un șef de CAP din Timiș i-a dat vestea că Ceaușescu avea să cadă. El nu putea concepe acest lucru, a crezut că omul era un trimis al Securității care îl testa. Păunescu a rememorat întâlnirea profetică de-a dreptul cu Fane Băbanu (pe numele său real Ștefan Drăghici), „un om interesant și președintele CAP”, după cum îl menționează în memoriile sale. S-au întâlnit la masă, la cantina unei fabrici.

Adrian Păunescu nu putea concepe că dictatorul Ceaușescu va cădea

Erau și alți oameni de față, când bărbatul l-a abordat direct: „Domnule Păunescu, mă bucur că vă cunosc, bine aţi venit pe la noi. Ia spuneţi, ce mai e pe la Bucureşti, cât o mai duce ăsta?”. Adrian Păunescu nici măcar nu și-a dat seama imediat că Fane Băbanu vorbea despre dictator.

Când s-a lămurit la cine se referea interlocutorul, a replicat destul de tăios: „Eu vă rog să fiţi serios, domnule, să încetaţi cu provocările de felul ăsta”. „Nu e, domnule Păunescu, nicio provocare, vă spun eu, o să vedeţi dvs. dacă n-am dreptate, pe Ceauşescu n-o să-l apuce nici Crăciunul”, a continuat bărbatul. Adrian Păunescu recunoaște că a fost luat prin surprindere de convingerea cu care vorbea interlocutorul său.

Securitatea, punctul forte în argumentele lui Păunescu

Amintirile din acea zi i-au rămas puternice lui Adrian Păunescu. El a continuat povestea: „Fireşte că m-am cutremurat de ceea ce mi-a spus Fane Băbanu, mai ales că ştiam că interesul Securităţii faţă de fiecare pas al meu crescuse. Omul a făcut tot felul de bancuri la masă, iar la despărţire m-a îmbrăţişat şi mi-a mărturisit din nou credinţa lui: O să scăpaţi şi dvs. de necazuri, Ceauşescu n-o mai duce până la Crăciun, mi-a mai spus.

Am negat că eu aş fi auzit ceva, dar nu numai formal. Şi asta pentru că eu nu credeam că Nicolae Ceauşescu va cădea până la Crăciunul lui 1989. Maşinăria pe care o conducea era prea perfecţionată şi semne cereşti mie nu mi se arătaseră. Pe de altă parte, tot speram că nu va fi nevoie nici de o încăierare sângeroasă, nici de un cutremur păgubitor ca să se ajungă la o soluţie raţională, de sinteză a tuturor experienţelor de până atunci ale acestei ţări.

Și, mai exact, nu puteam spera la mai mult decât un socialism antitotalitar, omenesc, îmbunătăţindu-se din sine însuşi. Îmi închipuiam chiar că, intrând brutal în contact cu o realitate care i se prezenta mereu trucată şi favorabilă, Ceauşescu va găsi, într-un final disperat, resursele de a participa, cel puţin o perioadă, la radicalizarea benefică a situaţiei din România”, a rememorat Adrian Păunescu.

Dublu șoc în toamna lui 1989. Ce voia tatăl lui Adrian Păunescu

Șocul lui Adrian Păunescu a fost cu atât mai mare cu cât tatăl său i-a mărturisit ce urma să facă după Revoluție. O revoluție despre care nu se vorbea încă în octombrie 1989, când au avut loc aceste discuții. Și care nu era menționată nicicum, de altfel.

În drum spre București, după ce a povestit din nou această întâmplare cu Fane Babanu, tatăl lui Păunescu l-a invitat puțin în curtea casei gazdelor lor, unde se opriseră să ia masa, și i-a făcut o mărturisire șocantă.

„Bă, uite ce vrusei eu să-ţi spun ţie, bă, după ce cad ăştia, eu mă duc la Bârca şi-mi depun candidatura ca senator de Dolj”, i-a spus părintele. Păunescu recunoaște în memoriile sale că, pe loc, l-a considerat nebun pe tatăl său. În opinia lui, părintele părea că pierduse contactul cu realitatea și vorbea despre lucruri imposibile – căderea comuniștilor și candidatura lui pentru un post care nici măcar nu exista la acea vreme.