Blestemul unei fete crescute în orfelinat. Când a crezut că a învins cruzimea sorții, a murit alături de fiica ei într-un accident

Drama Corinei Maria, victimă în tragicul accident de pe A1  este o adevărată poveste de film, dincolo de moarte. „Copilul nimănui”, crescută în orfelinat, aceasta a devenit o mamă exemplară și un om mereu atent la nevoile celor din jur. Viața a fost scurtă pentru ea. La doar 26 de ani și-a pierdut viața într-un tragic accident, iar fiica ei, o micuță de cinci ani, a murit și ea.

După o amplă mobilizare, au fost găsite rude ale tinerei, pentru ca aceasta să poată fi preluată de la morga spitalului din Deva și înmormântată. Oameni cu inima bună au decis să o îngroape creștinește, așa cum merita.

Tragedia de pe autostrada A1

Drumul vieții Corinei Maria a început într-un sat din zona Moldovei, a dus-o tocmai în Italia și s-a încheiat brusc într-un accident rutier devastator, produs miercuri, pe autostrada A1, între Deva și Sibiu. Tânăra se întorcea din Italia spre casă, alături de fiica ei, Melissa, în vârstă de doar 5 ani.

Impactul violent cu un TIR a fost fatal. Corina a murit pe loc, iar micuța Melissa a fost resuscitată și transportată la spital, însă, în ciuda eforturilor medicilor, a decedat ulterior. În autoturism se mai afla un bărbat, care a supraviețuit accidentului, fiind rănit grav.

„Copilul nimănui” a devenit o mamă exemplară

Viața Corinei Maria Matraș a fost o luptă continuă, dusă în tăcere, fără sprijin și fără plasă de siguranță. Crescută într-un sistem care nu i-a oferit aproape nimic, Corina a reușit, în ciuda tuturor obstacolelor, să devină o mamă dedicată și un om apreciat de cei din jur.

Corina Maria Matraș s-a născut pe 14 august 1999, în localitatea Corni, județul Botoșani. A avut parte de o copilărie marcată de lipsuri, fiind abandonată de cei care i-au dat viață. A fost crescută într-un centru de plasament din Pomârla.

Încă de mică, Corina a învățat ce înseamnă să te descurci singur, să nu te bazezi pe nimeni și să lupți pentru fiecare pas înainte. Cei care au cunoscut-o spun că, deși viața nu a fost blândă cu ea, Corina a rămas o persoană calmă, bună și empatică, cu un suflet luminos.

Să fie o mamă bună a devenit sensul vieții ei

Tot ceea ce nu a primit în copilărie, Corina a încercat să ofere mai departe fiicei sale, Melissa. Fetița a devenit centrul universului ei, motivația pentru care a mers mai departe și a muncit din greu.

Pentru a-i asigura copilului un viitor mai bun, Corina a plecat la muncă în Italia. A lucrat ani la rând, fără să se plângă, cu un singur scop: ca fiica ei să nu simtă lipsurile pe care ea le trăise. Cunoscuții spun că, ori de câte ori revenea în România, nu uita de copiii aflați în dificultate și aducea ajutoare celor mai nevoiași.

Corina nu a avut parte de o familie adevărată în copilărie, dar a reușit să creeze una pentru fiica ei. A trăit discret, a muncit cinstit și a iubit necondiționat. Finalul tragic a lăsat în urmă multă durere.

Mărturie emoționantă: „Acum mă bucur să pot ajuta și bucura și eu pe alții”

„Pe Corina am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în timpul unei vizite într-un centru social din Botoșani. Mi-a atras atenția frumusețea ei și chipul ei luminos, însă sufletul ei de copil, de adolescent, era încercat de multe lupte și greutăți. Mi-a spus șoptit că își dorește mult să stea de vorbă cu un preot. Printre uși, mi-a dat numărul ei de telefon și am contactat-o ulterior. S-a întâlnit cu soțul meu, care este preot, și astfel am păstrat legătura.

Am vizitat-o la centrul social unde a crescut de mică, apoi ne-am reîntâlnit în Italia, iar ultima dată la Biserica Pacea din Botoșani”, a povestit Anamaria Macuc, soția unui preot din Botoșani, cea care a preluat sarcina înmormântării Corinei și a fiicei sale, Melissa.

Aceasta a relatat și ultima întâlnire cu tânăra, când aceasta a surprins-o încă o dată cu bunătatea ei.

„Ultima dată a venit din Italia cu fetița și cu mașina plină de ajutoare pentru cei nevoiași, cu un buchet frumos de flori pentru mine și cu daruri pentru copiii mei. Avea pachete chiar și pe bancheta din spate.

Am întrebat-o: Cum ai reușit să vii cu mașina atât de încărcată tocmai din Italia, să conduci singură atâta drum și cu un copil mic după tine?. Mi-a răspuns: Eu nu uit niciodată că ați fost lângă mine atunci când am avut nevoie. Acum mă bucur să pot ajuta și bucura și eu pe alții. Slavă lui Dumnezeu, fetița mea are tot ce își dorește și îmi doresc ca și alți copii să fie fericiți.

Urma să ne revedem în curând, doar că drumul ei Italia – România a fost ultimul drum. Nu a mai reușit să ajungă „acasă”, bucuroasă, cu fetița ei, pentru a-i revedea pe cei dragi, ci au plecat amândouă spre cele veșnice”, a mai relatat preoteasa.

Foto: Facebook

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!