Ce se ascunde în misterioasa „cameră albastră” descoperită în ruinele din Pompei. „Cufăr de comori…”

Pereții spațiului camerei descoperită în ruinele din Pompei erau de un albastru strălucitor și uimitor, cu fresce cu figuri feminine care reprezentau cele patru anotimpuri, alături de imagini din agricultură și păstorit.

Încăperea a fost folosită pentru ritualuri păgâne

Echipa a sugerat că încăperea a fost folosită pentru ritualuri păgâne și pentru depozitarea obiectelor sacre, deoarece culoarea albastră a fost găsită doar în locuri de mare importanță. Lucrarea face parte dintr-un proiect de săpături care a scos la iveală 13.000 de camere din 1.070 de case care se aflau în orașul italian înainte de a fi îngropate în cenușă vulcanică de către Muntele Vezuviu în anul 79 d.Hr.

Pompei a avut cândva 15.000 de locuitori

Pompei, care se află la 14 mile sud-est de Napoli, a fost cândva un oraș plin de viață, cu aproximativ 15.000 de locuitori, înainte ca erupția să-l distrugă la 24 august 79 d.Hr. Se crede că dezastrul natural a ucis 16.000 de oameni din Pompei și din orașele din jur, fiind una dintre cele mai distructive erupții vulcanice din istorie.

Rămășițele orașului au fost descoperite pentru prima dată în 1748, iar arheologii continuă să afle mai multe despre viețile celor care odată au numit Pompei acasă.

„Cufăr de comori care este încă parțial neexplorat”

Ministrul italian al Culturii, Gennaro Sangiuliano, a vizitat marți situl, descriind orașul antic ca fiind „un cufăr de comori care este încă parțial neexplorat”. Cea mai recentă descoperire a fost făcută în timp ce arheologii săpau la etajul al doilea al unei unități de locuit, descoperind un tunel care ducea la rara cameră albastră, supranumită Camera 32.

Spațiul era accesat printr-un vestibul care ducea într-o grădină, odinioară plină de pomi fructiferi și viță de vie frumoasă, potrivit unei versiuni traduse a studiului. De asemenea, studiul notează că astfel de încăperi ca aceasta erau „destinate ritualurilor religioase private”.

Desene pictate manual, vechi de mii de ani

Fiecare dintre cele patru femei reprezentate pe pereți are ceva într-o mână și este împodobită cu o coroană de flori. Unele poartă rochii vaporoase, în timp ce altele sunt fără haine. Pereții albaștri s-au dovedit a avea, de asemenea, detalii aurite uimitoare, arătând pavilioane și desene pictate manual, păstrate timp de mii de ani.

Cercetătorii au descoperit 15 ulcioare, încă rezemate de perete, lămpi cu ulei și trei cutii decorative ascunse în interiorul pereților, în care se aflau probabil statuete devoționale. Au fost găsite și materiale de construcție, cum ar fi grămezi de cochilii de stridii care au fost probabil amestecate cu ipsos și mortar. Descoperirile au sugerat că locul a fost supus unor renovări înainte de a fi îngropat de cenușa vulcanică.

Potopul de cenușă fierbinte i-a luat prin surprindere pe locuitori

Cu toate acestea, camera a fost accesată anterior în secolele XVII și XVIII de persoane care probabil au furat statuile care se aflau în cutiile de perete. Singura relatare scrisă despre ceea ce s-a întâmplat la Pompei a venit de la un poet numit Pliniu cel Tânăr, care a urmărit dezastrul de la distanță.

Scrisorile sale care descriu oribilul eveniment au fost descoperite în secolul al XVI-lea, dezvăluind că potopul de cenușă fierbinte i-a luat prin surprindere pe locuitori. Pliniu a spus că o coloană de fum „ca un pin de umbrelă” s-a ridicat din vulcan și a făcut ca orașele din jur să fie negre ca noaptea.

Erupția a durat aproximativ 24 de ore. O avalanșă de cenușă fierbinte, roci și gaze otrăvitoare s-a repezit pe versantul vulcanului cu 124 de mile pe oră, îngropând rămășițele vieții cotidiene. Sute de refugiați care se adăposteau în arcadele boltite de pe malul mării din Herculaneum, strângându-și bijuteriile și banii, au fost uciși pe loc.