Cum arată „Mâna lui Dumnezeu”. Oamenii de știință i-au făcut fotografii

O structură cosmică denumită oficial globul cometar CG4, situată la 1300 de ani lumină de Pământ, în constelația Pupa. Ce spun oamenii de știință despre „Mâna lui Dumnezeu”.

Un glob cometar aflat la 1 300 de ani lumină de Pământ, în constelația Puppis

Ceea ce pare a fi o mână fantomatică care se întinde prin univers spre o galaxie spirală fără apărare într-o nouă imagine de telescop este un fenomen cosmic rar întâlnit, potrivit astronomilor. Camera pentru energie întunecată a capturat o imagine uimitoare a „Mâinii lui Dumnezeu”, un glob cometar aflat la 1 300 de ani lumină de Pământ, în constelația Puppis.

Camera este montată pe Telescopul de 4 metri Víctor M. Blanco de la Observatorul Interamerican Cerro Tololo din Chile. Globulele cometare sunt un tip de globulă Bok, sau nebuloasă întunecată.

Acești nori cosmici izolați sunt plini cu gaz dens și praf, care sunt înconjurați de material fierbinte și energetic. Globulele cometare sunt unice pentru că au cozi extinse, precum cele observate pe comete, dar acesta este singurul lucru asemănător cometelor la ele.

CG 4 are un cap principal prăfuit, care seamănă cu o mână, ce măsoară 1,5 ani-lumină în diametru

Astronomii încă nu știu cum au ajuns globulele cometare să existe în structuri atât de distinctive. Din punct de vedere istoric, a fost greu pentru oamenii de știință să detecteze norii slabi. Noua imagine a unei mâini roșii strălucitoare prezintă CG 4, unul dintre mulții globuli cometari întâlniți în galaxia Calea Lactee.

Norul răsucit pare să se îndrepte spre o galaxie spirală cunoscută sub numele de ESO 257-19 (PGC 21338). Dar galaxia se află la mai mult de 100 de milioane de ani-lumină de globul cometar. CG 4 are un cap principal prăfuit, care seamănă cu o mână, ce măsoară 1,5 ani-lumină în diametru, și o coadă lungă care se întinde pe 8 ani-lumină.

Un an-lumină este distanța parcursă de lumină într-un an, care este de 5,88 trilioane de mile (9,46 trilioane de kilometri).

O descoperire celestă surprinzătoare

Astronomii au descoperit prima dată globulele cometare din întâmplare, în 1976, în timp ce analizau imagini surprinse de Telescopul Schmidt din Australia. Aceste fenomene cosmice sunt greu de observat deoarece sunt incredibil de slabe, iar cozile globulelor sunt de obicei blocate de praful stelar.

Hidrogenul produce o strălucire roșie revelatoare numai după ce este lovit de radiațiile stelelor masive și fierbinți din apropiere.