Descoperire uimitoare a oamenilor de știință după ce au analizat locul în care a înviat Iisus

Pentru unii oameni de știință, Giulgiul de la Torino este una dintre cele mai sfinte relicve ale creștinismului, despre care se spune că a fost folosit pentru a înveli trupul lui Iisus Hristos după răstignire. Pentru alții, relicva nu este altceva decât o farsă elaborată.

Giulgiul de la Torino datează, într-adevăr, din timpul vieții lui Iisus

Folosind o tehnică numită „împrăștierea razelor X cu unghi larg”, oamenii de știință susțin că au descoperit noi dovezi că giulgiul datează într-adevăr din timpul vieții lui Iisus. Giulgiul de la Torino, cunoscut și sub numele de Sfântul Giulgiu, este o bucată de pânză care măsoară 4,3 metri lungime și 1,1 metri lățime.

Ceea ce îl face unic este faptul că pare să înfățișeze două imagini slabe, de culoare maro, ale unui bărbat de 1,70 m, văzut din față și din spate. Conform Bibliei, după ce Iisus a fost ucis de romani, trupul său a fost purtat într-un giulgiu de in și pus într-un mormânt.

Oamenii de știință fac acum o nouă descoperire în țesătura în care a fost îngropat Iisus

Mulți susțin că aceste imagini sunt dovada că aceasta este chiar bucata de pânză folosită pentru a înveli trupul lui Iisus după moartea sa. Giulgiul a apărut pentru prima dată în 1354 în Franța. După ce inițial a denunțat-o ca fiind un fals, Biserica Catolică a acceptat acum giulgiul ca fiind autentic.

În imagine, Papa Francisc atinge Giulgiul din Torino în timpul unei vizite în 2015. Dar oamenii de știință fac acum o nouă descoperire în țesătura în care a fost îngropat Iisus.

Giulgiul a fost grav deteriorat de foc și apă în decembrie 1532

Prima dovadă a existenței giulgiului a apărut în 1354, când a apărut în posesia unui cavaler pe nume Geoffroi de Charnay. La acea vreme, episcopul local a denunțat Giulgiul ca fiind un fals și a susținut că a fost pictat de un artist local.

Cu toate acestea, până în anii 1400, autenticitatea Giulgiului a fost luată ca atare și a devenit obiect de cult. Giulgiul a fost grav deteriorat de foc și apă în decembrie 1532, când capela sa a ars, iar materialul a trebuit să fie reparat cu petice. Din 1578, Giulgiul a fost depozitat la capela regală a Catedralei San Giovanni Battista din Torino, Italia, unde este expus ocazional.

Conform ultimului studiu, materialul Giulgiului datează din jurul perioadei în care a trăit Iisus

Conform interpretării biblice, semnele de pe giulgiu au fost create atunci când pânza a fost înfășurată longitudinal în jurul trupului lui Iisus. Oamenii de știință au obținut mici mostre din giulgiul din Torino și le-au expus la radiații cu raze X cu unghi larg pentru a crea o imagine a mostrei de pânză, care a fost utilizată pentru datare.

Prin strălucirea cu raze X a probelor de in, cercetătorii au dezvăluit detalii ale modelelor de celuloză ale inului și au prezis vârsta materialului. Conform acestui ultim studiu, materialul Giulgiului datează din jurul perioadei în care a trăit Iisus.

Împrăștierea razelor X cu unghi larg (WAXS) este o metodă concepută pentru a examina modul în care celuloza din fibrele de in îmbătrânește în mod natural. Celuloza este alcătuită din lanțuri lungi de molecule care se descompun încet în molecule mai mici de zahăr pe măsură ce trece timpul.

Această analiză sugerează că Giulgiul de la Torino are într-adevăr o vechime de 2.000 de ani, ceea ce înseamnă că ar fi putut fi realizat în jurul perioadei morții lui Iisus

Pânza este pătată cu sângele unei victime a torturii

Giulgiul de la Torino este pătat cu sângele unei victime a torturii, arată o nouă cercetare, susținând credința că acesta arată chipul lui Iisus. Cercetătorii au comparat apoi descompunerea celulozei din Giulgiu cu alte lenjerii găsite în Israel care datează din secolul I.

În studiul lor, publicat în revista Heritage, cercetătorii scriu că „profilurile de date au fost pe deplin compatibile cu măsurătorile analoge obținute pe o mostră de lenjerie. A cărei datare, conform înregistrărilor istorice, este 55-74 d.Hr., găsită la Masada, Israel (faimoasa fortăreață a lui Irod construită pe un pat de calcar cu vedere la Marea Moartă)”.

Inul din care a fost realizat Giulgiul a fost cultivat în Levant, o zonă care în prezent cuprinde Israel, Palestina și Liban

Din anii 1980, când Vaticanul a început să încurajeze studiul științific al Giulgiului, au fost publicate mai mult de 170 de lucrări academice despre pânza de in. Acest lucru îl face unul dintre cele mai intens studiate obiecte create de om de pe Pământ, cu o mulțime de dovezi care indică în ambele direcții.

Dincolo de recenta analiză WAXS, unele dintre cele mai convingătoare dovezi ale veridicității giulgiului s-au concentrat asupra proprietăților microscopice ale materialului. Anul acesta, analiza fibrelor de in din giulgiu a arătat că acestea au fost probabil cultivate în Orientul Mijlociu.

Studii recente au folosit analiza izotopică a fibrelor din Giulgiu pentru a arăta că inul a fost cultivat în Levant, o zonă care în prezent cuprinde Israel, Palestina și Liban

Alte studii s-au axat pe prezența unor presupuse pete de sânge pe pânză

Deși mulți dezbat originea lor, studiile au arătat că petele roșiatice de pe pânză conțin diverse componente ale sângelui, inclusiv hemoglobină, albumină și imunoglobulină. În 2017, un grup de cercetători, de asemenea de la Institutul de Cristalografie, a afirmat că a descoperit „nanoparticule” care indicau faptul că sângele provenea de la o victimă a torturii.

Cercetările lor sugerează că sângele avea un conținut neobișnuit de ridicat de creatinină și feritină, care se găsesc de obicei la pacienții care suferă traume puternice. Dr. Elvio Carlino, cercetător la Institutul de Cristalografie din Bari, Italia, afirmă că particulele minuscule dezvăluie „marea suferință” a unei victime „înfășurate în pânză funerară”.

Coautorul lucrării, profesorul Giulio Fanti, de la Universitatea din Padova, a declarat la momentul respectiv: „Prin urmare, prezența acestor nanoparticule biologice găsite în timpul experimentelor noastre indică o moarte violentă pentru omul înfășurat în Giulgiul din Torino”.