O altă parte a discursului său a părut să-i clarifice sensul. „Rusia de astăzi rămâne unul dintre cele mai puternice state nucleare”, a spus Putin. Ca justificare pentru invazie, Putin a făcut, de asemenea, afirmații nefondate potrivit cărora Ucraina era pe cale să își construiască propriul arsenal nuclear.
„Nu există nicio dovadă în acest sens”, a declarat Hans Kristensen, director al Proiectului de informare nucleară din cadrul Federației Oamenilor de Știință Americani (Federation of American Scientists).
Invazia rusă s-a bazat în întregime pe arme convenționale – tancuri care zornăie pe autostrăzi, bombardiere care zboară deasupra capului, nave care debarcă în orașul-port Odesa – și experții au declarat că, în absența unei escaladări șocante, acest lucru nu este posibil să se schimbe.
Cu toate acestea, remarcile lui Putin au fost o reamintire dură a faptului că armele nucleare nu sunt doar bau-baul de altădată, ci rămân o parte esențială a ordinii de securitate care a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Amenințarea cu arme nucleare nu e doar o poveste înfricoșătoare, e o realitate chiar și în 2022!
După socotelile lui Kristensen, Rusia are aproximativ 6.000 de arme nucleare, iar Statele Unite au aproximativ 5.500. Oricare dintre cele două arsenale nucleare este suficient de mare pentru a ucide miliarde de oameni – dar și pentru a servi ca mijloc de descurajare împotriva atacurilor.
În ultimele decenii, așa-numita ordine nucleară a rămas destul de stabilă. Celelalte șapte țări despre care se știe că au arme nucleare au arsenale mult mai mici. Majoritatea țărilor din lume au semnat „Tratatul de neproliferare a armelor nucleare” (TNP), care limitează dezvoltarea armelor nucleare.
Cât de îngrijorați ar trebui să fim de amenințarea armelor nucleare în acest moment?
În timp ce remarcile lui Putin sunt cu siguranță un motiv de îngrijorare – mai ales că au introdus cea mai mare operațiune militară în Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial – cercetătorii care au vorbit cu publicația Vox.com au spus că un atac nuclear este încă puțin probabil.
„Cred că practic nu există nicio șansă ca armele nucleare să fie folosite în situația din Ucraina”, a declarat Matthew Bunn, profesor la Harvard Kennedy School și fost consilier al Biroului de politică științifică și tehnologică al președintelui Bill Clinton.
Principalul motiv, a spus Bunn, este că Statele Unite și aliații lor din NATO au spus clar că nu vor trimite trupe în Ucraina. Fără amenințarea unei intervenții militare, Putin are puține motive să își folosească armele nucleare, mai ales că Rusia are un avantaj numeric uimitor față de armata ucraineană.
„Obiectivul său nu este să ducă lumea la un război nuclear”, a declarat Paul Hare, lector senior de studii globale la Universitatea din Boston. „Obiectivul său este pur și simplu să înghită Ucraina – și să restabilească nu doar puterea Uniunii Sovietice, ci și a imperiului țarist.”
Totuși, a spus Kristensen, „sunt mai îngrijorat decât eram acum o săptămână”. El a subliniat că NATO și-a mărit nivelul de pregătire pentru „toate situațiile neprevăzute” ca răspuns la discursul lui Putin, iar odată cu o consolidare militară sporită vine și o incertitudine sporită. „Aceasta este ceața războiului, ca să spunem așa”, a spus Kristensen. „Din ea pot apărea răsturnări de situație care te duc pe o cale pe care nu ai fi putut să o prezici cu o săptămână în urmă”.
Cum arată arsenalul nuclear al Rusiei? Cum se compară cu altele din lume?
Cele aproximativ 6.000 de focoase nucleare ale Rusiei fac din aceasta țara cu cel mai mare arsenal nuclear. Kristensen a declarat că majoritatea acestor focoase se află în rezerve, doar aproximativ 1.600 fiind desfășurate ca arme terestre, maritime și aeriene, cum ar fi rachete în silozuri sau bombe lansate de avioane. (Când URSS s-a destrămat la sfârșitul Războiului Rece, au rămas arme nucleare pe teritoriul ucrainean, dar Ucraina le-a returnat Rusiei).
Țările despre care se știe că dețin arme nucleare sunt Rusia, SUA, China, Franța, Marea Britanie, Pakistan, India, Israel și Coreea de Nord.
Printre acestea se numără fiecare membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, care au lucrat la modernizarea armelor lor nucleare în ultimele decenii, și trei membri ai Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Numărul total de arme a scăzut cu aproximativ 80% de la sfârșitul Războiului Rece, de la un număr estimat de 70.300 în 1986 la 12.700 la începutul anului 2022.
Poate Putin să apese un buton și să arunce Globul în aer?
„S-a discutat mult dacă acest lucru înseamnă că Rusia are un fel de poziție nucleară cu declanșare rapidă”, a spus Kristensen.
„Este greu de stabilit. Dacă oficialii ruși ar fi rugați să se așeze în jurul unei mese și să se gândească în întregime la câte arme nucleare tactice sunt necesare, doar pe baza unor raționamente reale, strategice, bănuiesc că numărul ar scădea rapid la mult mai puțin [decât este în prezent].”
Are Putin vreun motiv pentru a lua în considerare utilizarea armelor nucleare?
Din punct de vedere strategic, au spus experții, nu există niciun motiv pentru ca Rusia să folosească arme nucleare. Dar ei au spus că Putin însuși este cea mai mare sursă de incertitudine. „Elementul de emoție și furie care s-a strecurat în special în declarațiile lui Putin este izbitor”, a spus Hare. „În mod normal, am asociat stilul diplomatic al Rusiei cu un fel de manieră laconică, aproape sarcastică”.
Merită să ne amintim, a adăugat Kristensen, că Putin face adesea aluzii la arsenalul nuclear al Rusiei ca o demonstrație de forță.
În 2015, Putin a declarat într-un documentar al televiziunii ruse de stat că s-a gândit să pună în alertă forțele nucleare rusești în timpul anexării Crimeii de către Rusia, cu un an înainte
Acesta ar putea fi un semn că retorica nucleară a lui Putin este mai mult lătrat decât mușcătură, dar Kristensen nu a fost gata să spună asta cu siguranță. „El trăiește într-o bulă foarte mică și este profund paranoic”, a spus Kristensen. „Este dispus să facă lucruri cu adevărat nu foarte raționale”.
Este frica de un război nuclear suficientă pentru a opri țările să folosească arme nucleare?
„Faptul fizic al puterii distructive a unei arme nucleare creează în mod absolut teamă”, a spus Bunn. Descurajarea nucleară – ideea că o țară nu ar îndrăzni să atace o alta de teama unui atac nuclear – a fost principala politică de securitate din perioada Războiului Rece, iar experții spun că aceasta rămâne foarte vie și astăzi. După cum a scris recent colegul meu Zack Beauchamp, amenințarea armelor nucleare este motivul pentru care SUA nu vor trimite trupe în Ucraina.
Dar este clar că descurajarea nucleară nu a pus capăt tuturor războaielor. Existența armelor nucleare „nu ne-a ajutat în Vietnam, nu ne-a ajutat în Irak, nu ne-a ajutat în Afganistan”, a spus Bunn. „Armele nucleare nu sunt utile pentru majoritatea provocărilor de securitate și bunăstare cu care se confruntă Statele Unite”.
Încă din timpul Războiului Rece, s-a acceptat pe scară largă faptul că descurajarea nucleară ar ajuta la asigurarea faptului că granițele Europei nu vor fi contestate. Criza din Ucraina, a spus Hare, pune la îndoială această idee. „Credibilitatea descurajării nu a mai fost testată de zeci de ani”, a spus Hare.
„Întreaga ordine internațională este într-un fel aruncată în aer. Va fi atacul din Ucraina un preludiu la un atac asupra, să zicem, statelor baltice, care sunt și mai vulnerabile, sau Putin se va mulțumi cu Ucraina?”
Răspunsul, a spus Hare, va modela modul în care Statele Unite și aliații lor din NATO vor decide să-și desfășoare forțele – convenționale și nucleare – în întreaga lume. „Începem să vedem că marile puteri încep să se gândească la scenarii de utilizare limitată a armelor nucleare tactice, într-un mod în care nu au petrecut prea mult timp gândindu-se la acest lucru în urmă cu 10 ani”, a spus Kristensen. Acestea sunt genul de scenarii improbabile care au fost aruncate în jocurile de război ca situații neprevăzute încă din timpul Războiului Rece și ar putea implica, de exemplu, atacuri asupra unor ținte militare izolate, aflate departe de centrele de populație.
„Teoria este foarte asemănătoare cu cea din timpul Războiului Rece”, a explicat Kristensen. „Aveți un fel de câteva bombe nucleare mai mici pe care le puteți lansa aici și acolo, pentru a forța un adversar să ia o rampă de lansare în timpul unui conflict”.
Face lumea o treabă bună în ceea ce privește ținerea sub control a armelor nucleare?
În cea mai mare parte, eforturile globale de a împiedica răspândirea armelor nucleare, precum Tratatul de neproliferare, au avut un succes remarcabil. Dar aceste eforturi necesită o atenție și o întreținere constante. „La nivel global, ordinea nucleară este într-o stare destul de proastă”, a declarat Bunn. Coreea de Nord continuă să își consolideze arsenalul nuclear, India și Pakistanul par să se angajeze într-o cursă a înarmării pentru a construi arme nucleare tactice cu rază scurtă de acțiune, iar ostilitatea se intensifică între SUA, Rusia și China.
„Oamenii ar trebui să fie atenți”, a declarat Kristensen
„Ei trebuie să fie vigilenți în ceea ce privește tragerea la răspundere a guvernelor lor și să se asigure că politicile care sunt în vigoare și modul în care sunt puse în aplicare sunt constructive, că ele duc de fapt la îmbunătățirea situației, în loc să o înrăutățească.”
Un acord-cheie dintre SUA și Rusia pentru limitarea rachetelor cu arme nucleare, cunoscut sub numele de Noul Tratat START, urmează să expire în februarie 2026, iar relațiile degradate dintre Statele Unite și Rusia vor face ca negocierea unei reînnoiri să fie mult mai dificilă.
„Creșterea uriașă a ostilității dintre SUA și Rusia va duce la creșterea riscurilor de conflict și va face mai dificilă colaborarea cu Rusia”, a spus Bunn
„Fie că este vorba de a lucra pentru a preveni răspândirea armelor nucleare în alte țări sau de a îmbunătăți securitatea armelor nucleare și a materialelor și instalațiilor nucleare, toate acestea merg mai bine dacă Statele Unite și Rusia lucrează împreună. Și nu vor face acest lucru pentru o perioadă de timp în continuare”.
Există câteva vești bune, a spus Bunn. Există semne promițătoare pentru restabilirea acordului nuclear cu Iranul, care ar afirma principiile Tratatului de neproliferare. „Este important să ne amintim că doar 5 la sută dintre țările din lume au arme nucleare”, a spus Bunn. „Toate celelalte state s-au angajat să nu dezvolte niciodată arme nucleare”.
Timp de zeci de ani, a adăugat Bunn, aproximativ unul din 10 becuri din SUA a fost alimentat cu uraniu provenit de la focoase nucleare rusești dezafectate. Uraniul a fost trimis la centralele nucleare americane. E o amintire a faptului că lumea a colaborat în mod activ pentru a transforma un instrument de distrugere, într-o forță a binelui. „Acest lucru este remarcabil”, a spus Bunn.
