Fiica lui Corneliu Vadim Tudor l-a găsit pe Dumitru Caraiani, „polițistul de la Loto”. Omul e legendar!

Pe jumătate grec, vânzătorul de lozuri e cunoscut drept „polițistul de la Loto”. Și asta pentru că pe vremea comunismului, Caraiani a fost milițian, apoi subofițer al Securității și ofițer în rezervă, cu legitimație, pe care o mai folosește câteodată.

Ultimul vânzător de lozuri nu pleacă la muncă decât pus la patru ace

Bărbatul recunoaște că în viața lui a făcut de toate, de la abuzuri la contrabandă, de la furăciuni la șpăgi și nu uită că prima dată când tatăl l-a adus în București, a tras un loz și a câștigat pe loc 100 de lei. „Așa că pentru mine, povestea are o mare încărcătură”, a povestit Caraiani cu ceva timp în urmă.

Îmbrăcat elegant, la costum, cu vestă cu însemnele Loteriei Române imprimate pe ele, Dumitru Caraiani cutreieră Bucureștiul, din Drumul Taberei în Obor, cu lozurile lui norocoase.

Și dacă se întreabă cineva cine mai cumpără lozuri în plic în secolul vitezei, atunci nu l-a întâlnit niciodată pe ultimul romantic de pe străzile Bucureștiului. Dumitru Caraiani nu are concurență, e un excelent psiholog care știe întotdeauna de unde să-și ia „clienții” și reușește de cele mai multe ori să facă și de trei ori salariul minim pe economie.

S-a născut evazionist, dar vrea să moară om cinstit

„Asta e singura meserie pe care am învățat-o: să fac bani. Altă meserie n-am învățat”, a spus Caraiani, care susține că „s-a născut evazionist, dar vrea să moară om cinstit”. Ar putea să vândă orice, nu doar lozuri în plic pentru că are „vrăjeala” care, din punctul său de vedere nu trebuie să lipsească din CV-ul unei persoane.

Trei ani i-a dat dirigentului în fiecare sâmbătă 100 de lei să-i motiveze absențele

A început să facă bani din adolescență, „100-150 de lei pe zi”, ajutat de fratele mamei, care „alături de un țigan Balerinu, controla bulevardul de bilete”. „Unchiule, vin la treabă, să fac bani.

Trei ani de zile, a VIII-a, a IX și a X-a îi dădeam în fiecare sâmbătă dirigentului câte 100 de lei să-mi motiveze absențele. Lua Moș Planetă, Dumnezeu să-l ierte, era profesor și de matematică și de astronomie, de aia îi ziceam Moș Planetă”, s-a destăinuit vânzătorul de bilete.  

Amintiri despre Giovani Becali

Ultimul vânzător de loz în plic și-a amintit cu nostalgie și de Giovani Becali, „unul dintre șmecherii șmecherilor și prostul proștilor”, care făcea legea în zona Magheru, dar și de momentul în care s-a angajat la Loto.

„Noi, Statul Major îl aveam la Gambrinus. Acolo ne adunam într-o parte peștii și curvele și noi cu biletele”, susține bărbatul. Cum a ajuns vânzător de loto? „Mă plimbam pe Calea Victoriei, vizavi de magazinul Victoria, o femeie, mărunțică, stătea cu măsuța, cum era pe vremuri, cu loz în plic.

Și am întrebat: Se face vreo șmecherie în loto? A zis că nu. Atunci mă angajez”, și-a amintit Caraiani de începuturi.

Vindea lozuri în 50 de restaurante, din Drumul Taberei până în Cotroceni, Piața Romană, Arcul de Triumf, de la „patru după amiază până la 3-4 dimineața”. După ce termina treaba fugea în Herăstrău, „pe terenul de tenis al lui Năstase”.

Pe terenul de tenis al lui Năstase, cineva a câștigat un apartament cu un loz de 4 lei

„Îmi cereau băieții de acolo: nouă ne aduci o sacoșă cu lozuri. În special Zodiac, că se câștiga foarte bine. Acolo am dat și un câștig la 4 lei, un apartament. Și la o sacoșă de lozuri, în medie pe zi, ieșea cam cinci-șase mii. Și asta era poveste zi de zi, luni de zile”, susține bărbatul.

Caraiani vorbește franceza, greaca, se descurcă bine și în germană, are acces la restaurantele din Centrul Vechi, mult contact cu tineretul, iar atunci când a vrut să cucerească o femeie i-a dăruit cele mai frumoase flori.