Ion Cristoiu este un nume emblematic în jurnalismul românesc. Așa cum o recunosc colegii de breaslă și cititorii de presă, contribuția lui în media românească de după Revoluție este definitorie. A format și a îndrumat foarte mulți jurnaliști și formatori de opinie de azi, iar multe publicații poartă și astăzi amprenta sa. Pe 16 noiembrie, celebrul jurnalist celebrează împlinirea a 76 de ani. La mulți ani, Ion Cristoiu!
De-a lungul vremii, Ion Cristoiu a intervievat și a acordat interviuri. A fost, așa cum recunoaște, mereu un ziarist incomod. Și mai recunoaște ceva: că a avut, mereu, un vis ascuns. Într-un interviu mai vechi, acordat pentru Evenimentul Zilei, publicație pe care a fondat-o alături de alți jurnaliști la fel de cunoscuți și apreciați ca și el, reflecta asupra carierei sale, a presei românești și a relațiilor cu mogulii de presă și președinții din diverse perioade. În esență, interviul este o panoramă sinceră și directă a evoluției media românești, dar și o introspecție a unui om care a fost martor și actor în procesele politice și de presă din ultimele decenii.
Ion Cristoiu, în tinerețe
Despre Evenimentul Zilei, spune că a fost „primul copil în materie de gazetărie, a fost primul ziar cotidian”. De începuturile ziarului este legată și celebra știre cu găina care a născut pui vii.
„Știrea cu găina nu era adevărată, dar era veridică. Am acceptat aceste știri pentru că se încadrau în viziunea mea satirică asupra României. Sunt știri care se încadrează în viziunea mea de țară veselă, de veselie generală”, spune acesta.
Deloc întâmplător, volumul de proză pe care l-am scos în urmă cu un deceniu, de 600 de pagini, se numea „Găina fără bilet” și pornea exact de la o știre din Evenimentul Zilei.
„În momentul în care a început tărăboiul cu această știre, m-am interesat și deja se făcuse o mașinărie de făcut astfel de știri. Mi s-a spus și despre o altă știre – un compartiment de tren ce mergea la Focșani și în care era o găină care nu avea bilet și controlorul a întrebat-o de ce. Am făcut o proză din ea, dar mi se pare veridică pentru că poți găsi un astfel de controlor. Marea majoritate a acestor știri se întâmplau numai în Moldova, pentru că în Ardeal nu se puteau întâmpla. În fiecare zi mă uit pe ziarele județene care răspund acestei teze: România, țara tuturor posibilităților”, a mai relatat jurnalistul.
Marele vis rămas neîmplinit
„Un bun profesionist este cel convins că ceea ce face e cel mai bun lucru din lume. Și cel care dă cu mătura la salubritate este un profesionist dacă crede că măturatul este cel mai important lucru din lume. Cei cu care am lucrat erau convinși de două lucruri: erau fascinați de meseria de gazetar și erau convinși că ziarul acesta este cel mai important din lume”, crede Ion Cristoiu. El a vorbit despre marele său vis rămas neîmplinit din epoca în care făcea EVZ.
„Visul pe care l-am avut la EVZ, și pe care nu l-am îndeplinit, a fost să angajez, sub acoperire, o florăreasă în fața la Cotroceni. Aici sunt două categorii de informații, una pe care trebuie să o aibă directorul. El trebuie să știe dacă mâine e remaniere sau nu. El poate să nu dea știrea, dar pregătește ziarul pentru remaniere. E o categorie de informații pe care o știe doar directorul și pe care nu o spune, așa, ca la serviciu. Și a doua categorie de informații se obține din surse, serviciu contra serviciu.
Numele lui Ion Cristoiu rămâne legat de cel mai de succes ziar pe care l-a lansat, Evenimentul Zilei
Sunt în stare de orice negustorie în materie de presă de dragul informațiilor. Nu mă interesează nici să îmi dea bani, nici posturi, dar pentru obținerea unei informații sunt în stare de orice compromis, informații care să fie în exclusivitate și cu care să dăm lovitura”, a mai mărturisit Ion Cristoiu în același interviu.
Ion Cristoiu a fost mereu un ziarist incomod
Ion Cristoiu a lucrat cu toți marii moguli ai presei românești, iar experiența cu aceștia a fost complexă și adesea conflictuală. Deși recunoaște că mogulii au avut un rol semnificativ în finanțarea presei libere, Cristoiu nu a ezitat niciodată să critice influența lor asupra redacțiilor. Faptul că acționau nu doar ca oameni de afaceri, ci și ca politicieni, impunându-și punctele de vedere asupra jurnaliștilor, a fost unul dintre factorii care au contribuit la criza de credibilitate din presa românească, crede maestrul.
Dincolo de toate, Ion Cristoiu a fost și este un observator atent al tuturor președinților României. Despre fiecare și-a format o părere și nu a „ținut” cu niciunul. „Îmi plac învinșii”, obișnuia să spună. S-a războit cu Ion Iliescu, apoi cu Traian Băsescu. Ba chiar și cu Emil Constantinescu.
„Toți au fost jucători, numai că Traian Băsescu e jucător pe față, în timp ce ăilalți erau jucători în culise. Din acest punct de vedere ei erau mai primejdiosi decât el pentru că te lucrau. Adică puțină lume știe. Până la urmă, prefer un Traian Băsescu care-i spune direct unei jurnaliste ce părere are, decât un Iliescu, care era foarte surâzător, dar te trezeai la un moment dat că nu se mai uită la tine patronul. Adică surâdea, își punea acea jumătate din față, că una era de zâmbet și alta era înghețată și după asta te trezeai cu cuțitul în spate. Pentru mine Traian Băsescu este doar un obiect de studiu. Nici nu-l iubesc, dar nici nu-l urăsc. Îl studiez”, a punctat Ion Cristoiu.
Legendă urbană: jurnalistul care ținea președinții la ușă
Cu decenii în urmă, o legendă s-a năsut legată de numele jurnalistului Ion Cristoiu. Celălalt personaj era președintele în exercițiu, Emil Constantinescu.
„Am făcut o greșeală, și țin să o precizez pentru cei care au lucrat la Evenimentul Zilei. Niciodată nu m-am lăudat că domnul candidat Emil Constantinescu făcea anticameră. Domnul Emil Constantinescu venea neanunțat, iar eu aveam o chestiune. Scriam un editorial în fiecare zi, după ce eram stors de facerea ziarului, trebuia să mă închid măcar zece-cincisprezece minute, că venea secretarul general de redacție, care întotdeauna este zbirul, și spunea „Textul, textul, textul!”.
În epoca digitalizării, Ion Cristoiu s-a adaptat și și-a făcut blog și canal YouTube
Secretara mi-a spus că a venit Constantinescu. Și i-am zis că nici nu pot să ies, că dacă ies mă întrerup și mai aveam șapte rânduri. De aici, s-a născut o întreagă legendă, ce puternic eram eu că lăsam președinții să aștepte”, a povestit Ion Cristoiu.
Ion Cristoiu și pisica Țonți
Într-o eră digitală, ziarul trebuie să își regăsească locul prin oferirea unui conținut de calitate care să aducă un plus față de televiziune și internet. Ion Cristoiu pune accent pe importanța reabilitării textului scris, a reportajului și a editorialelor, care pot adresa subiecte mai profunde și nu doar senzaționalisme de moment. Chiar dacă a renunțat la editorialele scrise, Ion Cristoiu nu stă deoparte de gazetărie, ci s-a adaptat.
A intrat cu succes în epoca podcasturilor și a blogurilor. Are un canal pe YouTube, unde, în fiecare seară, face o „pastilă” video de 34–40 de minute. Aceasta iscă deseori zâmbete în rândul numeroșilor săi urmăritori. Ion Cristoiu are două pisici, iar Țonți este preferata lui. Felina este clar pasionată de politică și alte chestiuni importante ale zilei, astfel că, de cele mai multe ori, îi ține companie maestrului atunci când acesta își susține „pastila”.
De asemenea, Ion Cristoiu, despre care puțină lume știe că este căsătorit cu o fostă jurnalistă, Doina Diaconu, are și un blog – Cristoiublog.ro. Alături de jurnalistul Robert Turcescu, face emisiuni pe canalul YouTube EVZ Capital. Și pe canalul publicației Cotidianul.ro, apare în emisiune constant alături de Marius Tucă.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
