Mama lui Robert Glință nu a terminal tot ce avea de spus ministrului Novak: „Dacă mă mai ridic din banca în care m-au așezat…”

În prima sa postare,  Angelica Glință îl critică dur pe ministrul Novak, pentru că la întoarcerea înotătorilor români de la Campionatul Mondial de Natație, acesta nu a avut cuvinte de apreciere decât pentru medaliatul David Popovici, nu și pentru Glință, care a reușit la Budapesta „doar” un loc 5 în finala de 50 de metri spate.

Recunoștința nu are nevoie de patalama

Angelica Glință începe prin a-și cere iertare de la cei pe care, vreodată, i-a ofensat. „Robert a promovat dintotdeauna modestia și blândețea, m-a îndemnat mereu să las faptele să vorbească pentru el, și nu cuvintele mele – care, de multe ori, mi se încaieră în minte de ies val-vârtej pe gură sau prin degetele-mi scriicioase!”, spune mama. Apoi continuă, precizând că cel mai important lucru este faptul că fiul ei se simte susținut, iubit, prețuit. „Sentimentul care predomină este recunoștința – cu sau fără îngăduința cuiva, cu sau fără patalama”, continuă doamna Glință.

Se bate șaua să priceapă iapa

Mama lui Robert are degetele „scriicioase” și mai departe, căci își continuă tirada, citând din Matei 21:12 – „E bine să te ridici sau să intri în templu și să răstorni mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei”. Asta o spune pentru că vrea să dea credit ideii următoare: să nu tolerezi necuviința, în anumite cazuri, e virtute și nu necuviință.

„De aceea, dacă, pe viitor, mă mai ridic din banca în care m-au așezat frumos rezultatele lui Robert de ani buni încoace, luați-mă doar ca pe un om care se manifestă în acord cu propria gândire, simțire și pregătire profesională. (Vorba lui Radu Paraschivescu: Nimeni nu-i perfect!). Ieri, azi, mâine și mereu, alături de Robert!”, încheie Irina Angelica Glință, mama mândră, pe bună dreptate, de fiul ei care are, între altele, în buzunar, medalia de campion european la 100 metri spate.

Cât despre ministrul Novak, poate învață câte ceva tocmai de la Robert Glință, care i-a mulțumit, de exemplu, lui David Popovici pentru că performanțele juniorului sunt un impuls și pentru el, cel care se consideră totodată norocos că e contemporan cu un astfel de fenomen