Deși este un cântăreț și producător muzical de succes, Costi Ioniță este de profesie medic stomatolog. Manelistul, care a împlinit 46 de ani pe 14 Ianuarie anul acesta, este absolvent de medicină, ba chiar a practicat 1 an stomatologia, înainte de a se dedica integral domeniului muzical.
Tot în luna Ianuarie, Costi Ioniță a lansat piesa „No more coca”, prilej cu care a și început o campanie antidrog pe internet, prin care promovează un stil de viață sănătos și militează împotriva consumului de droguri. Este unul dintre puținii artiști – și singurul din România – care face „awareness” pe acest subiect.
Costi Ioniță, marcat de secția pentru narcotici de la psihiatrie
Într-un clip postat pe TikTok, artistul i-a răspuns unui internaut care l-a acuzat că vorbește despre lucruri în care nu este expert în piesa despre „coca”. Costi Ioniță a povestit astfel că, atunci când era anul 4 la medicină în Constanța și studia psihiatria, a fost dus la secția de narcotici din cadrul aripii de psihiatrie. Ceea ce a văzut acolo l-a marcat, motiv pentru care ține minte și acum experiența.
@costi Replying to @💣HanEngine🧪🧨🥼 ♬ No More Coca – Jamaica 1.1 – Costi
„Băi omulețule, în timpul facultății de medicină în anul 4 am făcut psihiatria. Și asta se făcea la Palazu Mare, cu Dr. Friedman. Și acolo exista o secție de drogălăi, de narcotici. Și cei mai bogați copii ai oamenilor cei mai bogați din Constanța erau acolo. Așa că acolo o să ajungi, nu trebuie să fii expert”, a povestit Costi Ioniță.
Tratarea persoanelor cu adicții în secții de psihiatrie, o practică încă utilizată
În România, dependența de adicții se tratează în principal la spitalele de psihiatrie. Cât despre tratamentele aplicate celor ce sunt dependenți de substanțe, toate sunt pe bază de metadonă, o substanță înlocuitoare a heroinei. De fapt, în România nu există un tratament specific pentru alte tipuri de substanțe în afară de heroină, ceea ce, de multe ori, conduce la situații tragice.
Medicii asociază, de cele mai multe ori, dependența de substanțe cu o boală psihică: depresia, anxietatea, anumite tulburări din spectrul bipolar, dar și altele. Toxicomanii ajung astfel la psihiatrie, de unde ies, de cele mai multe ori, mai rău decât au intrat, din lipsa unor tratamente cu adevărat eficiente, care există, însă nu în România și care implică anumite costuri pe care nu oricine și le poate permite.
Centre specializate puține spre deloc, toxicomani cât cuprinde
Pentru cei ce sunt dependenți de heroină există în prezent metadona în România. Iar pentru cei ce au o afecțiune psihică asociată dependenței de substanțe, medicii psihiatri intervin și tratează strict acea afecțiune, presupunând că odată cu ea, va dispărea și dependența.
Ce se întâmplă însă cu cei care nu consumă heroină și nici nu au simptome asociate unei afecțiuni psihice? Din punctul de vedere al statului, întrebarea rămâne una fără răspuns. Centre specializate de stat nu există, iar cele private sunt destul de puține. Numărul toxicomanilor în schimb este în creștere în ultimii ani, mai ales printre tineri, spun statisticile, dar și realitatea.
Cazurile precum Mario Iorgulescu sau Vlad Pascu reprezintă doar vârful iceberg-ului
Statisticile alarmante sunt confirmate în fiecare zi de cazuri mediatizate precum cel al lui Vlad Pascu, pe care justiția încearcă acum să îl pedepsească pentru crimele comise, în timp ce era la volan, sub influența unor substanțe. Pe Mario Iorgulescu justiția a încercat degeaba să îl pedepsească cu 13 ani de închisoare pentru că a omorât un om, tot la volan, tot sub influența substanțelor. Este plecat din țară, chipurile la o clinică specializată, unde ar fi internat pentru diverse probleme psihice. „Se află în imposibilitatea de a participa efectiv la un proces penal, că nu înţelege ce se întâmplă”, transmitea recent avocatul lui.
Mai departe de atât, reamintim și cazul fiului actriței Eugenia Șerban, care este dependent de mulți ani. Dar și pe cel al lui Răzvan Ciobanu, în care regretatul designer s-a urcat la volan sub influența substanțelor interzise și a provocat un accident îngrozitor în urma căruia și-a pierdut viața.
Societatea îi respinge, statul ridică din umeri
Cazurile nu sunt singulare, bineînțeles. Iar statisticile pe care le vedem an de an peste tot sunt doar din ce se știe, căci realitatea este mult mai dură de atât. Ele reprezintă imaginea unui sistem defect și neputincios, dar și a unei societăți care nu a găsit încă metoda de a face față la această problemă, care nu va dispărea niciodată.
România nu a înțeles încă faptul că, indiferent câte capturi de substanțe ar face DIICOT, este responsabilitatea statului de a găsi soluții pentru tratarea eficientă a toxicomanilor. Așa cum mai departe răspunderea merge către fiecare individ al societății de a educa masele tinere și de a le prezenta real efectele acestor substanțe, nu de a ascunde problema în speranța că ea va dispărea într-o zi.
În caz contrar, cazuri precum cele enumerate vor exista în continuare, iar lipsa de umanitate, dar și de experiență cu care sunt tratate va genera din ce în ce mai multe astfel de tragedii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook