Mirabela Dauer a explicat motivul pentru care s-a „ortodoxit”. „Îmi doream să…

Mirabela Dauer a hotărât unde își va dormi somnul de veci și a spus și de ce și-a dorit atât de mult să treacă la ortodoxie.

„Îmi doream să fac semnul crucii”

Sunt puțini cei care știu că Mirabela Dauer este de rit mozaic, fiind la origine evreică, familia sa, sora, nepoții fiind în Israel. Atunci când artista i-a anunțat că vrea să se boteze în ortodoxism, familia cântăreței „înțeleaptă” fiind, nici nu s-a supărat, nici nu s-a opus. Pentru că „m-am unit cu același Dumnezeu”. Mirabela a avut și un motiv foarte important pentru că a luat această decizie. Artista a povestit că „mă duc la biserică de când mă știu. Voiam să fac semnul crucii. Îmi doream să fac semnul crucii. De mică am fost înțeleaptă și nu am făcut lucruri rele”.

„Cine mă îngroapă pe mine aici?”

Chiar dacă e plină de viață, Mirabela Dauer s-a gândit și la momentul în care va pleca într-o lume mai bună. Și a hotărât unde și cine o va conduce pe ultimul drum. „Eu sunt evreică, după părinții mei. Eu sunt la o vârstă, dar vine o vreme în viaţa ta când trebuie să fii îngropat. Aici, în România, eu nu mai am pe nimeni.

Tu vezi aşa că prietenii mei m-ar pune într-un coșciug și m-ar duce în Israel să mă îngroape? Eu acolo am sora, am nepoţi, am familie. N-are cine să mă ducă acolo. Cine mă îngroapă pe mine aici? Toți prietenii mei sunt ortodocși”, a povestit vedeta pentru ProTV.

De ce a vrut să se călugărească

Nimeni nu ar fi bănuit vreodată așa ceva, dar Mirabela Dauer a fost la un pas să intre în mănăstire și să se călugărească. În acest sens, a vorbit cu nașul ei, preot, dar în final a decis să rămână în lume. Slăvindu-l pe Dumnezeu în fiecare biserică în care intră să se roage. Mirabela a relatat că „nașul meu, nu a încercat să mă convingă, să mă abată de la gândul meu de a mă călugări”.

Din contră, părintele i-a explicat că unirea ei cu Dumnezeu „este foarte frumoasă”. Însă dacă ar fi făcut acest pas, nu ar mai avut „o viață de artist frumoasă cu prietenii” și nu ar mai putut profesa. După ce a cântărit lucrurile, a renunțat la gândul călugăriei, dar pentru ea biserica a rămas un „miraj”.