Misterul morților dispăruți. Civilizația Cucuteni și povestea canibalilor preistorici

Chiar dacă s-au găsit multe vestigii, Cucuteni rămâne și acum cea mai misterioasă civilizație europeană. Iar arheologii botoșăneni vin cu o ipoteză tulburătoare: oamenii Cucuteni ar fi fost primii canibali ritualici de pe teritoriul actual al României, practicând antropofagia și integrând oasele celor decedați în celebrele lor vase.

Poporul fără morminte

Cultura Cucuteni, descoperită în 1884 lângă dealul Cetățuia din județul Iași, este renumită pentru ceramica sa decorată cu spirale și meandre, executată cu o precizie uimitoare pentru epoca neolitică. Așezări precum Drăgușeni și Vorniceni, din Botoșani, cu mii de locuitori, sunt considerate adevărate „orașe” ale Epocii de Piatră.

Totuși, un detaliu straniu a atras atenția arheologilor: lipsa cimitirelor. „Acești oameni nu au morminte. Morții lor nu există. Parcă nu mureau,” a afirmat cu ceva timp în urmă arheologul Aurel Melniciuc, fost director al Muzeului Județean Botoșani.

Misterul morților dispăruți. „Nu găsim resturi ale defuncților”

Spre deosebire de alte civilizații neolitice, unde scheletele se găsesc sub locuințe sau în necropole, în siturile Cucuteni au fost identificate doar câteva fragmente osoase. Iar de aici misterul care a dat naștere ipotezei canibalismului.

În aproape 150 de ani de săpături, cercetătorii au descoperit doar patru fragmente de os uman în așezările Cucuteni. Această raritate a condus la teorii șocante despre practicile funerare ale acestei civilizații.

„Nu găsim resturi ale defuncților, doar urme de posibile sacrificii umane,” a explicat Aurel Melniciuc. Specialistul a sugerat că morții erau fie consumați, fie transformați în alt mod, astfel încât să nu lase urme arheologice vizibile.

Dovezile canibalismului ritualic

O dovadă importantă a fost descoperită de arheologul Sergiu Haimovici, care a găsit în situl de la Liveni un fragment de femur uman cu urme care sugerează canibalismul.

În lucrarea sa „Os uman cu posibile urme de dinți umani găsit în sit-ul de la Liveni,” publicată în Studia Antiqua et Archaeologica, omul de știință a descris osul ca având semne de fierbere, cu carnea rasă cu unelte de silex și spart pentru a extrage măduva.

„Alexandra Bolomey (n.n. un alt arheolog român cunoscut) a analizat rămășițe umane și a concluzionat că au un caracter cultic, posibil legat de un tip antropofag de cult,” nota Haimovici, susținând ideea unui canibalism ritualic practicat acum peste 4.000 de ani.

Antropofagia nu era doar o soluție de supraviețuire, ci un ritual cu semnificație spirituală

O altă descoperire, la Vorniceni, a scos la iveală metacarpene și falange umane, întărind teoria că astfel de practici nu erau izolate.

„Din punctul de vedere al arheologilor, membrul ar fi fost fiert, carnea rasă, iar osul ros pentru măduvă,” susține arheologul Aurel Melniciuc. Aceste urme sugerează că antropofagia nu era doar o soluție de supraviețuire, ci un ritual cu semnificație spirituală, probabil menit să păstreze spiritul celui decedat în comunitate.

Oase măcinate în ceramica Cucuteni?

O ipoteză și mai tulburătoare propusă de Aurel Melniciuc este aceea că oasele morților ar fi fost măcinate și amestecate în lutul folosit pentru vasele Cucuteni.

„Probabil măcinau oasele cu un percutor dur, le amestecau în pasta ceramică și le integrau în corpul vasului. Acesta, decorat cu meandre misterioase, avea și o încărcătură magică, fiind apărat de un spirit,” a mai spus arheologul.

Dacă această ipoteză este corectă, ceramica nu era doar artă, ci și un mijloc de a păstra legătura cu cei plecați în altă lume, fiecare vas devenind un fel de relicvar al spiritelor comunității.

Sursă foto: romaniadacia.wordpress.com