Secretul supraviețuirii Cetății Râșnov a fost o fântână săpată de meșteri timp de 17 ani cu ciocanul și dalta

Fântâna cetății Râșnov, adâncă de aproximativ 146 de metri, a fost săpată manual în stâncă de meșteri sași profesioniști timp de 17 ani. Această operă de inginerie primitivă a transformat cetatea într-o „redută”, asigurând accesul la apă chiar și în cele mai lungi asedii.

Cetatea Râșnov s-a predat o singură dată în istoria sa

Povestea fântânii începe cu un moment de vulnerabilitate istorică. În aprilie 1612, Cetatea Râșnov s-a predat pentru prima și singura dată în istoria sa, după un asediu de doar trei zile condus de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei.

Atacatorii au blocat accesul apărătorilor la izvorul extern de apă, cunoscut sub numele de Izvorul Tăinuirii, forțând capitularea din cauza setei acute. Ghiulelele de tun au cauzat puține daune zidurilor, dar lipsa apei a fost fatală.

Bathory a promis respectarea privilegiilor vechi și absența unei garnizoane străine, dar a încălcat acordul imediat, expulzând locuitorii și instalându-și trupele. Cu ajutorul Brașovului, râșnovenii au încercat de două ori să recaptureze cetatea în vara acelui an, reușind abia în iunie 1613, după plata unei răscumpărări de 3.000 de florin.

Fântâna a fost realizată în 17 ani de meșteri sași

Lecția dură din 1612 a determinat o decizie radicală. În 1623, după recuperarea cetății de către comunitatea săsească, s-a hotărât săparea unei fântâni interioare pentru a elimina dependența de sursele externe de apă.

Potrivit unei legende care atribuie lucrarea a doi prizonieri turci cărora li s-a promis eliberarea, fântâna a fost realizată de meșteri sași calificați. Primii implicați au fost Boltres și Andreas din Făgăraș, care au lucrat între 1623 și 1633, urmați de Feltern Lange și Andreas Erwisch până în 1640.

Lucrarea a durat 17 ani, mai mult decât construcția inițială a cetății (care a însemnat 14 ani), din cauza uneltelor primitive: ciocane și dălți folosite pentru a excava centimetru cu centimetru în stânca dură.

Ce salarii au primit meșterii

Comunitatea a investit resurse considerabile în proiect. Meșterii primeau salarii generoase: două ocale de vin duminica, cinci ocale de bere, o găleată de secară lunar și carne în valoare de 20 de dinari săptămânal.

Costul total al fântânii a ajuns la „2.000 de guldeni renani”, o sumă enormă pentru epoca respectivă. În 1640, la adâncimea de 146 de metri (echivalentul a 73 de stânjeni), meșterii au atins pânza freatică.

S-a instalat apoi o roată cu lanț de fier, operată de dulgherii Marten Nassner și Johann Kasperi, care a funcționat peste 200 de ani, aducând apa esențială pentru supraviețuire.

Fântâna a rămas funcțională până în 1850

Odată finalizată, fântâna a schimbat soarta cetății. După 1640, Râșnovul nu s-a mai predat niciodată. Turcii au încercat asedii în perioadele 1658-1661 și 1690, dar de fiecare dată au fost nevoiți să se retragă, incapabili să înfrângă o fortificație autosuficientă în privința apei.

Fântâna a rămas funcțională până în 1850, când roata s-a defectat și nu a mai fost reparată, deoarece armamentul modern făcuse cetățile medievale învechite.

Astăzi, după o curățare recentă efectuată de alpiniști, adâncimea sa este de aproximativ 68 de metri, iar în interior s-au descoperit artefacte precum ghiulele, vârfuri de săgeți și obiecte ceramice.

Sursă foto: urlaub-in-rumänien.de

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!