Doctorul Alexandru Pesamosca a fost una dintre cele mai impresionante și respectate figuri ale medicinei românești, părintele chirurgiei pediatrice din România. A devenit un simbol al vocației medicale autentice, salvând ca un înger, cum i s-a și spus, zeci de mii de copii, iar în ciuda acestui fapt, casa în care a venit pe lume și a trăit a fost lăsată să devină un depozit de gunoaie.
Dăruirea „trup și suflet” cu care s-a implicat în practicarea meseriei – pe care a ales-o deși nu a fost prima sa opțiune – i-a adus numele de „Îngerul copiilor”. Copiii salvați sub bisturiul său îi spuneau simplu „Tata Pesi”. În cei peste 50 de ani de carieră, profesorul Alexandru Pesamosca a operat peste 50.000 de copii, multe dintre intervențiile sale fiind premiere mondiale.
Casa „îngerului copiilor”, abandonată la Constanța
Pe strada Libertății din Constanța, la numărul 22, se află casa părintească, cea în care a copilărit doctorul Alexandru Pesamosca și pe care a părăsit-o pentru o viață aproape monahală, trăită într-o „chilie” a Spitalului „Marie Curie”. Tot ce au făcut autoritățile pentru a-i marca trecerea prin istoria medicinii românești a fost montarea unei plăci comemorative din marmură pe casa lăsată astăzi în paragină.
Cei care l-au cunoscut și cei care au aflat povestea lui cer ca medicul să fie canonizat. Cu 50.000 de copii salvați, cu mii și mii de oameni ajutați cu medicamente și tratament, o merită din plin. A dovedit, în viață, că e peste natura umană, trăind asemeni unui sfânt, din toate punctele de vedere.
În ciuda faptelor sale, a fost lăsat în uitare, iar acest lucru nu poate continua. După ce au apărut imaginile cu casa părăginită în care medicul și-a pornit drumul în viață, tot mai multe voci cer ca aceasta să fie transformată într-un muzeu memorial. Ar fi un reper important pentru istoria României, dar și un punct de aducere aminte legat de ce înseamnă meseria și vocația de medic.
Reputatului chirurg pediatric îl supraviețuiesc două fiice, care par dezinteresate de a-i duce mai departe moștenirea. Însă autoritățile constănțene și naționale ar putea face ceva în acest sens.
„Autoritățile ar trebui sa se îngrijească de casa ca de un muzeu... Asta, așa, ca recunoștință pentru cine a fost domnul doctor”, este una din replicile care se aude tot mai mult în mediul online. Poate că presiunea mediatică va „dezmorți” autoritățile și depozitul de gunoaie care a ajuns în prezent casa doctorului, va fi tranformat în ceea ce merită: un muzeu reper al pionieratului în medicina națională.
Cine a fost doctorul Alexandru Pesamosca
Alexandru Pesamosca s-a născut în anul 1930, la Constanța. Ca mulți copii crescuți la malul mării, visa să devină ofițer pe vas, să se îmbarce și să vadă lumea. Și-a început educația la Școala Italiană din Constanța, continuând apoi studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân”, pe care l-a absolvit ca șef de promoție. În 1954 a finalizat cursurile Facultății de Medicină Generală din București, avându-l printre dascăli pe renumitul chirurg Dumitru Vereanu.
După absolvire, a fost repartizat la Niculești-Jianu, localitate din apropierea orașului Fetești, unde a practicat medicina generală timp de trei ani. Din 1957 și-a dedicat activitatea chirurgiei pediatrice, lucrând la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, unde a devenit ulterior șef de clinică, funcție pe care a deținut-o până în 1984.
Cariera medicală și inovațiile chirurgicale
În 1971 a beneficiat de o bursă de specializare de un an la „Hôpital des Enfants Malades” din Paris. Apoi, în perioada 1972–1975 a realizat primele intervenții de chirurgie toracică la nou-născuți. Ulterior, și-a continuat activitatea la Spitalul „Marie Curie” (fostul Budimex), din București, unde a și locuit o perioadă îndelungată și a condus Clinica de chirurgie și ortopedie pediatrică între anii 1984 și 2000.
Despre el se spune că trăia mai mult în sala de operații, încercând să salveze cât mai multe vieți, dedicat crezului că nu poate irosi nicio clipă în care ar putea salva un copil. A salvat zeci de mii de vieți nu doar din România, ci și din Republica Moldova, China, Statele Unite ale Americii, Franța sau ItaliaEra mereu primul care intra în spital și ultimul care pleca, iar operațiile complicate nu țineau cont de oră sau de zi. Spunea adesea că „un copil nu este un caz, este o viață”.
Doctorul Alexandru Pesamosca a fost pionierul chirurgiei pediatrice din România și a salvat 50.000 de copii (Foto: Facebook)
Doctorul Pesamosca a fost un pionier. A contribuit decisiv la dezvoltarea chirurgiei pediatrice ca specialitate distinctă într-o perioadă în care copiii erau operați de chirurgi generaliști, fără pregătire specifică.
A practicat chirurgie abdominală, ortopedică și reconstructivă. A scăpat mii de copii de malformații, găsind, cu o creativitate rar întâlnită, soluții pentru fiecare caz. De exemplu, unui copil de șapte ani i-a construit un esofag nou dintr-o porțiune de colon, atunci când toți ceilalți îl considerau fără șanse.
Doctorul Pesamosca se ruga înainte de a intra în sala de operații și cânta arii de operă, la ieșire
Om al unei credințe profunde, doctorul Alexandru Pesamosca se ruga înainte de fiecare intervenție chirurgicală. Nu își atribuia meritele pentru salvarea copiilor, considerând că el doar își făcea datoria de medic, iar vindecarea adevărată venea de la Dumnezeu.
„Când ieșea din raportul de gardă, era un adevărat spectacol pe holul către sala de operație și se auzeau glasuri de copii: „Tata Pesi! Tata Pesi, mă operezi azi?” Și îl țineau de mână sau de halat. Și… pentru fiecare avea timp, vorbe și zâmbete. Veșnică fie-i amintirea!”, este mărturia emoționantă a unei femei care l-a cunoscut.
După fiecare operație reușită, obișnuia să cânte pentru a se elibera de tensiunea acumulată, fredonând adesea arii din opere din opere, preferatele lui fiind cele din „Rigoletto” sau „Aida”. Deși își dădea puțin timp liber, era un om extrem de cultivat, cu vaste cunoștințe în istorie, geografie și muzică.
„Nu mi-au plăcut niciodată titlurile, medaliile, diplomele, deși am primit câteva…”
Rezultatele remarcabile ale activității sale au fost recunoscute prin acordarea titlului de profesor universitar în 1991 și prin alegerea sa ca membru titular al Academiei de Științe Medicale din România în 1993.
A fost, de asemenea, unul dintre inițiatorii bisericii din curtea Spitalului „Marie Curie”, cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae și Cuviosul Stelian Paflagonul. Ideea proiectului datează din perioada comunistă, iar slujba de sfințire a avut loc la 22 februarie 1998.
De-a lungul vieții a primit numeroase distincții și titluri onorifice, printre care Doctor Honoris Causa al universităților din Chișinău, Constanța și Craiova, cetățean de onoare al municipiilor Constanța și Craiova, precum și Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor, acordat în anul 2000.
Chirurgul Alexandru Pesamosca a trăit o dramă teribilă: și-a îngropat fiii și soția, el însuși chinuindu-se în ultimii ani de viață (Foto: Facebook)
Cu toate acestea, spre finalul vieții, mărturisea că nu a prețuit niciodată titlurile sau medaliile.
„Nu mi-au plăcut niciodată titlurile, medaliile, diplomele, deși am primit câteva… N-am fost niciodată trufaș. Trufia e cel mai urât păcat al medicului. Din nenorocire, astăzi cam toate spitalele sunt bântuite de păcătoși d-ăștia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toți pacienții sunt niște gunoaie. Întind mâna să le ia plicul cu bani și-apoi îi tratează în bătaie de joc. Toată viața m-am luptat cu buldogii ăștia îmbuibați. Au tăbărât pe mine la sfârșitul vieții. Mi-au dat tot felul de titluri, m-au făcut academician, m-au făcut fel de fel. Nu în asta constă valoarea unui chirurg. Niciun titlu profesional sau academic nu-ți sporește sau nu-ți suplinește priceperea”, a fost declarația chirurgului.
Drama omului Pesamosca din spatele halatului alb
Dincolo de performanțele profesionale, Alexandru Pesamosca a impresionat prin modestie și altruism. Deși era un nume uriaș în medicină, a trăit extrem de simplu. Nu a acumulat averi, nu a căutat funcții politice și nu a cerut nimic în schimbul muncii sale.
Există numeroase mărturii potrivit cărora ajuta financiar familii sărace și cumpăra medicamente pentru pacienții fără posibilități din banii proprii. A refuzat constant cadouri și favoruri.
Viața sa de familie a fost marcată de tragedii profunde. A fost căsătorit și a avut doi fii. Din nefericire, i-a pierdut pe toți cei dragi: ambii copii și soția. Paradoxal, a salvat zeci de mii de copii, dar pe ai săi nu i-a putut vindeca.
Unul dintre fii, Alexandru-Ștefan, a murit în 1993 din cauza unei tumori cerebrale. În 1999, medicul și-a pierdut și soția, iar în 2010 a murit și cel de-al doilea fiu, Gino, răpus de cancer, cu doar un an înainte de moartea medicului. Dintr-o altă relație a avut două fiice, însă legătura cu acestea nu a fost una apropiată.
Bolnav de insuficiență respiratorie și renală, doctorul Alexandru Pesamosca s-a stins din viață în 2011, la vârsta de 81 de ani. Conform ultimei sale dorințe, a fost înmormântat în curtea Spitalului „Marie Curie”.
Foto: Facebook
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
