Simona Ionescu / Redactor Șef

Vodca – povestea licorii fără gust și fără miros care a cucerit Europa acum 100 de ani

Vodca – povestea licorii fără gust și fără miros care a cucerit Europa acum 100 de ani
Data de 4 octombrie e o zi memorabilă printre amatorii de băuturi alcoolice. Azi se celebrează una din cele mai interesante băuturi alcoolice: vodca.

La origini o băutură aproape fără gust şi fără miros, vodca reprezintă o bază perfectă pentru diferite cocktailuri. Evidenti, marii fani ai acestei băuturi o vor consuma mereu simplă, poate cu unul sau două cuburi de gheață alături. Dar, cel mai bine, vodca se păstrează în congelator. Nu îngheață. De asemenea, pasionații vor face deosebirea între diversele branduri și vă pot povesti cum, de exemplu, Grey Goose este o vodcă aproape onctuoasă.

Cert este că neavând miros sau gust specific, această băutură este ideală pentru prepararea unor cocktailuri, și a fost inclusă în multe rețete, precum Screwdriver sau Bloody Mary.

Vodca, inventată de călugări

Chiar dacă vodca este asociată în general cu Rusia, ţară din care provin unele dintre cele mai fine şi mai apreciate mărci de vodcă, această băutură alcoolică tare este produsă şi în numeroase alte ţări şi este solicitată în barurile şi restaurantele din întreaga lume.

Vodca înseamnă apă. „Apică”, mai exact, deoarece numele este diminutivul cuvântului slav pentru apă. Băutura se produce în mod tradiţional amestecând apa cu alcool distilat obţinut din cereale sau cartofi. Se crede că această băutură a apărut în cursul Evului Mediu timpuriu, între secolele al VIII-lea şi al IX-lea. Potrivit istoricilor, se pare că primii oameni care au distilat această băutură au fost călugării. Cele mai cunoscute țări care produc vodcă sunt Rusia, Polonia sau Suedia.

Răspândirea acestei băuturi în Europa şi în întreaga lume a început relativ recent, mai precis, după Revoluţia Rusă din 1917, însă popularitatea ei a sporit foarte mult abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când a pătruns şi în SUA

Americanii au descoperit vodca și au inventat cel mai băut cocktail

Americanii au  creat și cel mai simplu ( și mai consumat) cocktail pe bază de vodcă: Bloody Mary. Bloody Mary este unul din cele mai consumate cocktailuri din lume și a apărut dintr-o întâmplare. A fost preparat la risc, într-un hotel și a prins imediat. Sucul de tomate a fost servit prima data ca o băutură în 1917, de către Louis Perrin la French Lick Springs Hotel în sudul statului Indiana. Până atunci nimeni nu prea voia să audă de el.

Perrin rămăsese fără portocale, iar singurele fructe din care putea scoate zeamă erau roșiile. Combinatia sa de tomate stoarse, zahăr și un sos special a devenit imediat un succes, iar oamenii de afaceri din Chicago au început să vorbească tot mai mult despre cocktail-ul de suc de roșii, denumit Bloody Mery. După al Doilea Război Mondial, tot ce au mai avut de făcut americanii, a fost să adauge vodcă, băutura pe care tocmai o descoperiseră pe alte meleaguri.

Ca o curiozitate, dacă americanii și  europenii beau Bloody Mary, cocktail de vodka cu suc de roșii, în America Latină se bea mai ales bulion cu bere.

Rețeta de cocktail Bloody Mary

Ingrediente: 90 mililitri de suc de roșii, 45 mililitri de vodkă fără aromă sau cu arome subtile, 15 mililitri de suc de lămâie, Sos Tabasco (câteva picături, în funcție de gust), Sos Worcester (câteva picături, în funcție de gust), piper și praf de țelină, o tulpină de țelină verde, două felii de lămâi

Preparare: puneți ingredientele într-un blender, alături de câteva cuburi de gheață, amestecați până se omogenizează, apoi turnați cocktailul într-un pahar înalt și decorați-l cu țelina verde și felii de lămâie. Un barman expert recomandă ca băutura să nu fie servită imediat, ci să fie lăsată la rece timp de o oră, pentru ca aromele ingredientelor să se întrepătrundă bine.

Sursa foto: Pixabay

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre