A fost un „mare emotiv”, iar acest lucru i-a adus și succes, dar și necaz. Tot ce nu știați despre cea mai bună voce pe care a avut-o muzica ușoară românească, Aurelian Andreescu.

Detalii mai puțin cunoscute din viața regelui muzicii românești, Aurelian Andreescu. „Trăia ce cânta. Iar vocea lui iubea microfonul”

Unul dintre cei mai curtați interpreți de muzică ușoară românească a văzut lumina zilei pe 12 mai 1942 în București. De meserie desenator tehnic, Aurelian Andreescu spunea într-un interviu acordat revistei Flacăra în 1986 că a debutat absolut întâmplător.

„Eram împreună cu nişte prieteni la Pescăruş şi ne amuzam cântând o dată cu orchestra. M-a remarcat chitaristul Gaby Mezei. Se pare că i-am plăcut, de vreme ce m-a invitat a doua zi la Electrecord. Am păşit cu dreptul. Din clipa aceea, viaţa mea s-a împletit cu muzica uşoară, definitiv şi irevocabil. Aşa se schimbă destinul omului în nici 24 de ore…

La început mi-a fost greu. Sunt un mare emotiv. Ea, emotivitatea, bat-o vina, mi-a adus şi necazuri, dar şi bucurii… Nu ştiu dacă se poate numi moştenire, dar părinţii mei erau muzicali. Formam un trio cunoscut in tot cartierul, mai ales prin colinde.

Cum am copilărit in jurul Operetei, mergeam foarte des pe acolo, dar genul nu mi-a dat nicicând tărcoale. Niciodată nu m-am visat la operetă. Cântatul nu mă preocupa…”, a menționat marele cântăreț.

I s-a refuzat să facă un spectacol cu ocazia a 25 de ani de activitate artistică

Succesul a venit imediat și din acel moment nimeni nu s-a mai ridicat la nivelul său. Nu i-a plăcut niciodată să iasă în față și nici să alerge după bani. A fost un boem, un bărbat care te fascina prin cuvânt și înfățișare, un prieten deosebit, căruia însă nu i-a plăcut niciodată să facă vreun compromis.

Una dintre marile sale dureri a fost că și-a dorit mult ca la 25 de ani de carieră să facă un spectacol aniversar. Din păcate, nu i s-a permis. Se pare că artistul care a călătorit care a reprezentat România la multe festivaluri internaționale și a adus acasă Cupa Europei nu avea valoare în fața unora…

„Am fost refuzat atunci când am propus să se organizeze un spectacol prilejuit de 25 de ani de activitate artistică. Simţeam nevoia unui recital, credeam că mi se cuvenea. (…) Am publicul meu care, sigur, m-ar fi onorat cu prezenţa. Am făcut eu, oare, de ocară muzica uşoară românească?

Sunt 13 ani de când tot bat pe la porţile Electrecordului, dar in zadar. N-am loc în planurile lor editoriale decât cu discuri mici. Se aşteaptă oare trecerea mea în nefiinţă? Posteritatea recunoscătoare nu mă interesează. Sunt în mare formă. Muzica îmi bântuie sufletul și inima şi eu n-am unde mă exprima…”, a mărturisit în trecut, artistul.

Publicul, românii simțeau că artistului i se face o nedreptate, că din diverse considerente neștiute Aurelian Andreescu nu e cooptat des în concerte și spectacole la TVR. Poate că și din acest motiv l-au îmbrățișat cu căldură pe Adrian Romcescu, elevul lui Aurelian, care avea o interpretare asemănătoare și îi cânta melodiile.

“Nimeni nu mă întreba ce mănânc. Toți mă întrebau ce beau”

Se spune că Aurelian ar fi ales să bea tot din cauza timidității. Până la urmă, cântând în cele mai mari localuri ale vechiului București, era nepoliticos să refuzi… “Localul este necruţător. Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc.

Toţi mă întrebau ce beau. Acum mă lupt, împreună cu medicul meu, să înlocuiesc vinul cu ceva care să-mi învingă emoţiile. Sincer să fiu, regret boala, dar nu regret tinereţea.”, a spus artistul într-un alt interviu.

Prietenii din restaurantul Doina, unde a cântat multă vreme, aveau grijă să-i distragă de multe ori atenția de la băutură și să-i ofere o porție de chifteluțe cu mărar, preferatele sale sau un mușchi de vită. Uneori aveau noroc, alteori…

La ștrand se ducea îmbrăcat în costum

Retras din fire, prefera să stea mai multe cu gândurile lui. De altfel, chiar și la ștrand venea tot singur, îmbrăcat la costum, și prefera să-și bea liniștit paharul în liniște. Interzis la televizor în perioada sa de glorie pentru că… avea părul prea lung, Aurelian s-a închis și mai mult în sine, băutura fiindu-i cel mai bun prieten.

Despre ultimul moment din viață a vorbit înduioșat, cel mai bun prieten al său, un alt mare cântăreț, Cornel Constantiniu. „Niște nenorociți, așa-ziși admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale.

L-a rugat pe Petre Geambașu să-l lase să cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seară la Spitalul Județean Constanța”, a declarat acesta. În seara de 22 iunie 1986, la un restaurant din Eforie Nord s-a stins omul care, așa cum frumos a spus Jolt Kerestely, „trăia ce cânta. Iar vocea lui iubea microfonul”.

Sursă foto: wowbiz.ro, facebook

Richard Chamberlain și-a ascuns viața personală. S-a însurat abia la 41 de ani

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp