Ciorba de varză acră. Rețetă literară, scrisă de avocatul Mihai Valentin Neagu

Deci: fiind duminică seara, deschid ușile combinei side-by-side, și bag mâna înăuntru, ca un ginecolog în căutare de sarcini extrauterine. Surpriză: Dau peste o bucată de slănină, cam cât o brichetă, rămasă probabil de la Crăciunul 2022, și peste o căpățână de varză murată, medie spre mică, rămasă de la sarmalele de la Revelion. Banzai!! Știi cum zic?

Neapărat bere, pentru vioiciunea bucătarului!

Am luat căpățâna și am tăiat-o în două. Din fericire am mai găsit și două sticle de bere Corona care nu trebuiau să lipsească de la rețetă. Deci, tăiat varza în două, desfăcut o Corona. Luat trei-patru înghițituri din bere, tăiat varza fideluță. Dar fideluță, nu peștișori, cât se poate de fină, precum varza de lângă ciolanul servit de o nibelungă țâțoasă la Munchen, la Springfest.

Se mai cotrobăie în sertarele frigiderului și se mai confiscă un ardei gras roșu, unul verde, un morcov, și o rădăcină de pătrunjel. Ascunsă sfioasă într-un colț, găsim o jumătate de țelină pe care o racolăm întru nobilul scop. Din cămară mai găsim o ceapă vârtoasă, doi cartofi țâfnoși, niște chimen, niște boia afumată și niște foi de dafin. Ah, și doi căței de usturoi, pipărați și nervoși, care nu își găseau locul în peisaj. Sarea și piperul erau lângă aragaz.

Secretul gustului: chimenul!

Deci, am luat o oală antiaderentă, am pus-o pe foc și am lăsat-o la încins. Când nu și-a mai încăput în piele am uns-o cu puțin ulei de măsline. Apoi am vărsat slănina tăiată cubulețe mai mici de 0,5 cm.. și am amestecat ca și cum nu aveam altceva mai bun de făcut. Când slănina și-a lăsat untura, iar cubulețele au căpătat consistența jumărilor, am pus o jumătate de linguriță de chimen, ca să se scalde în umorile sticloase ale slăninii combinate cu uleiul de măsline.

După ce bucătăria a mirosit a chimen, am vărsat deasupra boiaua afumată, usturoiul, ceapa tăiată cubulețe mici și morcovul dat pe răzătoare. Călit totul până când morcovul, rușinat, și-a lăsat zemurile și culoarea în cratiță, printre sucurile cepei devenite sticloasă de invidie. Apoi am pus ardeiul tăiat mărunt, și roșu și verde, rădăcina de pătrunjel și o felie de țelină mărunțită aprig.

Cu capac, ca la saună

Pentru că totul aducea a porn-food, am acoperit oala cu un capac și am lăsat la foc mic zece minute, mestecând din când în când, să nu se simtă legumele ignorate. Apoi am pus varza, fideluță, împreună cu zeama pe care a lăsat-o neputând să se mai țină. Înapoi capacul și încă zece minute de saună. După aceea, ridicat capacul și răcorit amestecul cu piper proaspăt măcinat din râșniță, puțină sare și ceva cimbru.

Am mai pus și o umbră de tarhon, cât să iei între buricele de la doua degete. După care am vărsat doi litri de apă să se răcorească. Am fiert la foc mic 20 de minute, după care am pus cartofii tăiați cubulețe mici. Am mai fiert încă 15 minute, până când cartofii s-au declarat bătuți și gata de mâncat, am pus capacul și am stins focul.

După alte 20 de minute, spumege pocalul. Cu un ardei iute alături, și o ciabatta proaspătă lângă farfurie, am mâncat de parcă a fost Revelionul. Ideal ar fi fost cu mămăligă, dar Zmeoaica era pe Netflix cu niște seriale, iar mie mămăliga îmi iese cu cocoloașe…așa că, ce să zic, La mulți ani și poftă bună, să fie bine ca să nu fie rău..

(Text scris de av. Mihai Valentin Neagu, fost jurnalist)