În tradiția populară grecească, fanouropita este asociată cu găsirea lucrurilor pierdute: chei, obiecte, documente sau alte lucruri importante. Dar „ceea ce trebuie să fie descoperit” nu este întotdeauna un obiect. Cererile adresate sfântului pot avea legătură cu găsirea unei soluții, a unui loc de muncă, a unei direcții în viață sau chiar a unui viitor partener.
Prăjitura este dusă la biserică pentru a fi binecuvântată și apoi este împărțită altor oameni. Tocmai această combinație dintre credință, rugăciune, simbolism și gestul de a împărți mâncarea a făcut din fanouropita un obicei care continuă să fie respectat în Grecia și în comunitățile ortodoxe.
De ce se face fanouropita în jurul datei de 27 august
Sfântul Fanurie, martir creștin care a trăit în secolul al VII-lea d.Hr., și care e celebrat deopotrivă de ortodocși și catolici, este prăznuit în fiecare an pe 27 august. Cultul său este legat în mod special de insula Rodos, unde o icoană a sfântului a fost descoperită printre ruinele unei biserici. Sursele istorice despre originea cultului diferă în privința datei exacte a descoperirii, iar existența istorică a sfântului nu poate fi documentată în sensul obișnuit; o cercetare academică despre cultul său arată că tradiția hagiografică s-a dezvoltat pornind de la icoana descoperită în Rodos.
Icoana îl reprezenta pe un tânăr în veșminte militare, ținând o cruce și o lumânare, înconjurat de scene care ilustrau martiriul său. Din Rodos, cinstirea Sfântului Fanurie s-a răspândit în Creta și apoi în alte regiuni ale lumii ortodoxe.
Numele său este legat de verbul grecesc faneróno, „a arăta”, „a dezvălui” sau „a face cunoscut”. De aici provine și asocierea populară a sfântului cu lucrurile care trebuie „să se arate”.
Cum a ajuns Sfântul Fanurie să fie asociat cu lucrurile pierdute
Asocierea cu obiectele pierdute ține în mare măsură de tradiția populară, nu de o descriere istorică a vieții sfântului. Sursele contemporane subliniază că hagiografia Sfântului Fanurie este concentrată în principal asupra martiriului său, în timp ce rolul de „sfânt al lucrurilor pierdute” s-a consolidat ulterior în practica religioasă și folclorică.
În Grecia, credincioșii îi cer Sfântului Fanurie să „descopere” ceea ce s-a pierdut. Poate fi vorba despre un obiect concret, dar și despre ceva mai greu de definit: o soluție la o problemă, o speranță, o cale de urmat sau un răspuns.
De aici vine și expresia populară asociată fanouropitei: atunci când ceva nu poate fi găsit, se pregătește o prăjitură pentru Sfântul Fanurie, cu speranța că lucrul respectiv va fi „scos la lumină”.
Legenda mamei Sfântului Fanurie și adevăratul sens al prăjiturii
Una dintre cele mai răspândite tradiții despre fanouropita este legată de mama Sfântului Fanurie.
Potrivit tradiției populare, aceasta ar fi fost o femeie crudă, care se purta cu asprime față de oamenii săraci. Sfântul Fanurie s-ar fi rugat pentru sufletul ei, încercând să obțină iertarea sa.
Din acest motiv, fanouropita nu este considerată doar o prăjitură pregătită pentru a cere ceva. În tradiția populară, ea este făcută și în memoria mamei sfântului, iar împărțirea prăjiturii devine un gest de milostenie și pomenire.
De ce fanouropita are 9 ingrediente
Unul dintre cele mai interesante detalii ale rețetei este numărul ingredientelor acestei prăjituri de post sau vegane.
În multe regiuni, fanouropita este preparată cu 7 sau 9 ingrediente, iar unele variante folosesc și alte numere impare. Sursele grecești despre tradiție menționează în special 7, 9 și, uneori, 11 ingrediente.
Numerele 7 și 9 au primit diverse interpretări simbolice în tradiția populară: sunt asociate cu zilele creației, cu Tainele Bisericii sau cu cetele îngerești. Nu există însă o singură explicație universal acceptată pentru această numerologie.
În varianta de mai jos sunt folosite 9 ingrediente, o combinație foarte întâlnită în rețetele grecești de fanouropita: făină, ulei, suc de portocale, zahăr, scorțișoară, cuișoare, coajă de portocală, nucă și stafide.
Rețetă de fanouropita cu 9 ingrediente
500 g făină care crește singură
250 ml ulei de măsline
250 ml suc proaspăt de portocale
200 g zahăr
½ linguriță scorțișoară măcinată
¼ linguriță cuișoare măcinate
coaja rasă de la 1 portocală
150 g nucă, tocată grosier
150 g stafide
Cum se prepară fanouropita
Cuptorul se preîncălzește la 180°C. O formă rotundă de 24 – 26 cm se unge cu puțin ulei și se tapetează ușor cu făină.
Într-un bol încăpător se amestecă uleiul, sucul de portocale și zahărul. Se adaugă coaja rasă de portocală, scorțișoara și cuișoarele și se omogenizează. Făina se încorporează treptat, amestecând până la obținerea unei compoziții omogene. La final se adaugă nucile și stafidele și se amestecă delicat, astfel încât să fie distribuite uniform.
Compoziția se transferă în forma pregătită și se nivelează. Prăjitura se coace aproximativ 50 – 60 de minute, până când suprafața devine rumenă, iar o scobitoare introdusă în centru iese curată.
După coacere, fanouropita se lasă să se răcească înainte de a fi scoasă din formă. Pentru servire, poate fi pudrată cu zahăr sau cu un amestec fin de zahăr și scorțișoară.
Foto: Instagram
Citește și: Ce poți face cu un măr și fasole? Combinația neașteptată care se transformă într-un aperitiv delicios
Face parte din echipa Rețete și Vedete din anul 2022, aducând cu sine o vastă experiență jurnalistică acumulată de-a lungul unei cariere de peste 15 ani în domeniul mass-media. De-a lungul timpului, Igor a activat în redacțiile unor publicații importante. În cadrul redacției Rețete și Vedete, contribuie activ la dezvoltarea conținutului editorial, realizând articole despre și cu personalități din showbiz, reportaje speciale, dar și articole cu impact în rândul cititorilor. Unul din hobby-urile lui Igor este gătitul.
