Trecând prin pandemie cu Sorin Ovidiu Bălan: „Nu este o bătălie între vaccinați și nevaccinați, ci o luptă între firesc și nefiresc”

 Eu am lipsit, dar au fost lângă el alți colegi din generația noastră, dintr-ăștia nărăviți în a respecta litera și literatura, libertatea și deontologia. De la Sorin și de la Gabi Inoan am învățat abc-ul meseriei de ziarist, când, după 1990, am devenit reporter-boboc la „Tineretul liber”. Investigațiile, scotocirea după adevăr m-au pasionat dintotdeauna, așa că nu ne-a fost greu să ne înțelegem. Și am lăsat ceva urme în presa scrisă de-a lungul a 33 de ani. De la articole, investigații, la formarea unor alți jurnaliști.

Ștefan Mitroi mi-a fost primul redactor-șef și mi-a acordat o încredere nelimitată în alegerea și tratarea subiectelor. Nu știu cum să vă zic, dar acolo nu ni se punea opreliști, eram liberi să ne exprimăm dacă eram bazați și doar prostiei i se puneau zăbrele. Tot acolo, mai tânărul Bogdan Comaroni, repartizat la secția Sport, s-a contaminat și el de investigațiile jurnalistice și, nu după mulți ani, a început să activeze în acest domeniu făcând echipă cu Sorin Bălan la ziarul Ziua, condus de Sorin Roșca Stănescu.

Cu toții au fost la lansarea cărții „Cimitirul nevaccinaților”, apărută la Editura Evenimentul și Capital, al cărei proprietar este jurnalistul Dan Andronic, istoric și un pasionat de carte, omul excepțional cu care facem echipă la cotidianul Evenimentul zilei (evz.ro) de ani și ani de zile.

„Nu este o bătălie între vaccinați și nevaccinați, ci o luptă între firesc și nefiresc”

Sorin Ovidiu Bălan: “Am scris această carte plângând în singurătatea unui apartament în care fusesem închis. Scriind această carte, mi-am dat seama că eram ba nervos, ba disperat, ba chinuit, ba vesel. Atunci mi-am dat seama că începuse lupta cu cei care ne închiseseră în casă. Singura pușcă pe care o aveam era pixul. Singura armă era laptop-ul pe care îl aveam pe măsuța de lucru. În timpul acestei bătălii, mi-am descoperit și aliați. Atunci au început să prindă contur și personajele. Eu cred că am câștigat bătălia. Nu este o bătălie între vaccinați și nevaccinați, între oameni care cred în virus și care nu cred în virus. De fapt, nu este o bătălie, ci o luptă între firesc și nefiresc. Vorbim despre a ne transforma în neoameni și a rămâne oameni. Acest război l-am început atunci când cei care au îndreptat arma spre mine mi-au spus că nu am voie să îmi cumpăr pâine în țara mea.”

Ștefan Mitroi, membru al Uniunii Scriitorilor: “Am stat cu Sorin Ovidiu Bălan 5-6 ani în același birou, la Scânteia Tineretului. După 1990, am fost șeful lui Sorin Ovidiu Bălan la Tineretul Liber. Bine, este un fel de a spune șef. Lui Sorin Ovidiu Bălan nu poate nimeni să-i fie șef. Sunt mulți ziariști care scriu cărți. Ziaristul Sorin Ovidiu Bălan nu scrie o carte din zona ziariștilor, ci o carte de scriitori. Este o carte a învierii nu din moarte, deși regăsim numele cimitirului în titlu, ci a învierii din ignoranță. Sunt puțin gelos pe Sorin Ovidiu Bălan pentru că este un scriitor cu mai mare greutate decât mine. El va fi ziarist și scriitor până va ajunge la poarta cimitirului. Sunt gelos pe talentul lui. Trebuie să se apropie momentul ca Sorin Ovidiu Bălan să intre în lumea scriitorilor. Este o recunoaștere pe care o merită.”

Despre carte puteți citi mai multe aici.