Flăcările care ard neîncetat de peste 2500 de ani. În trecut, au fost folosite de marinari ca reper pentru a naviga

Flăcările, numite „yanartaș” în limba turcă, sunt alimentate de gazul metan care iese din adâncul pământului prin canalele de aerisire.

Întrucât se văd de pe mare, acestea au fost folosite în trecut de marinari pentru a naviga. În zilele noastre însă, acestea sunt utilizate de către turiștii curajoși care ajung în acele locuri să fiarbă un ceai, pe care să-l savureze într-unul din cele mai frumoase peisaje din lume.

Flăcările au dat naștere Himerei

Potrivit istoricilor, flăcările, care ard pe o suprafață de 5000 de metri pătrați, ar fi dat naștere mitului Himerei. E vorba de o creatură groaznică, cu cap de leu, trup de capră și coadă de șarpe, care scuipă foc. Descrierea a apărut pentru prima dată în „Iliada” lui Homer.

Specialiștii spun că în lunile de iarnă flăcările sunt mult mai puternice, iar cine vrea să le vadă în toată splendoarea lor, trebuie să urce mai bine de o jumătate de oră, pe o cărare abruptă, care începe din nordul cătunului Cirali. Cei care ajung la „yanartaș” o fac mai ales noaptea, pentru că atunci sunt cu adevărat spectaculoase.

Poarta Iadului

De jumătate de secol, ard neîncetat și flăcările din craterul Darvaza, din inima deșertului turkmen, cunoscut ca și Poarta Iadului, iar specialiștii estimează că nici nu se vor opri. Este vorba de o gaură cu diametrul de 70 de metri care atrage un număr imens de turiști în fiecare an, dornici să vadă cu proprii ochi cum arată unul dintre cele mai sinistre locuri de pe pământ.

Prima persoană care a avut curajul să coboare în acest loc a fost exploratorul George Kourounis, din Canada în anul 2013. Acesta a intrat în Flăcările Iadului folosind un costum special, dar și un sistem de respirat, dar și un ham de kevlar. Timp de un sfert de oră, exploratorul a rezistat la temperaturi de sute de grade, iar în final le-a dat colegilor o veste incredibilă: chiar și în acel loc trăiesc bacterii periculoase.