Simona Ionescu / Redactor Șef
Acești astrologi, dincolo de imaginea de ghicitori, ocupau o funcție oficială, făceau cele mai bune observații cerești și le ofereau sultanilor cele mai bune sfaturi despre momentul când să declare un război, să emită decrete sau să aducă pe lume copii.
Timp de secole, în Imperiul Otoman, interpretarea cerului a fost inclusă în viața instituțională a palatului, acolo unde deciziile militare, ceremonialul dinastic și administrarea timpului se intersectau cu calcule astronomice și credințe despre influența aștrilor.
La curtea sultanilor, cei desemnați de suveran puteau recomanda momentul favorabil pentru o campanie, un decret sau un eveniment din familia imperială și participau la ritualul deciziei imperiale.
Spre sfârșitul secolului al XV-lea, în timpul lui Baiazid al II-lea, practica a fost legată de o funcție oficială: muneccimbaşi, astrologul-șef. Acesta avea rolul de a conduce o echipă de munajjims și lucra ca funcționar al curții, cu salariu, atelier și atribuții clare. Statutul său îl diferenția de practicantul independent întâlnit adesea în Europa epocii: nu era doar un interpret al horoscoapelor, ci o piesă din administrația imperială.
Influența lor este evocată frecvent în legătură cu asediul Constantinopolului. La 22 mai 1453, în timpul operațiunilor conduse de Mehmed al II-lea, a fost vizibilă o eclipsă parțială de Lună.
Fenomenul a fost asociat cu o profeție care circula deja în oraș, potrivit căreia capitala bizantină urma să cadă în vremea unei Luni întunecate. Pentru apărătorii orașului, episodul a putut avea un efect demoralizator; pentru tabăra otomană, el a putut întări încrederea într-un deznodământ favorabil. Asaltul final a fost lansat la 29 mai, iar Constantinopolul a fost cucerit.
Cine voia să ajungă specialist la curtea sultanului, trebuia să studieze geometria, astronomia, construcția de instrumente, dreptul, dar și teologia. Astfel învăța perfect orientarea, navigația, stabilirea timpului și organizarea calendarului religios. Astrologii erau consultați la numirea marelui vizir, la emiterea decretelor și la organizarea ceremoniilor.
Eclipsele și cometele puteau fi citite drept semne ale triumfului, dar și drept avertismente privind epidemii, revolte, invazii sau dezastre. O asemenea poziție oferea prestigiu, însă expunea funcționarul la rivalități și sancțiuni.
Unii sultani se raportau sceptic la previziuni sau le respingeau din motive religioase. A rămas în istorie cazul muneccimbaşi-ul Taqi-al-Din, renumit pentru că a construit unele dintre cele mai sofisticate și mai precise observatoare și instrumente astronomice din lumea modernă timpurie.
O atribuție esențială era alcătuirea takvim-ului anual, calendarul curții. Muneccimbaşi supraveghea, de asemenea, muvakkithanes, birouri de măsurare a timpului anexate moscheilor. Takvim-ul combina datele islamice cu calcule planetare, pentru a marca Ramadanul, sărbătorile, perioadele de post, ceremoniile de stat și recomandările astrologice.
Calendarul era oferit sultanului în cadrul festivităților de Nevruz, iar specialistul primea un dar. Funcția a continuat până în epoca modernizării otomane, când reformele Tanzimat au separat treptat administrația de vechile practici legate de calendarul astral. Moștenirea sa rămâne relevantă nu prin confirmarea previziunilor, ci prin legătura dintre cunoașterea cerului, tehnică și putere într-unul dintre cele mai durabile imperii ale lumii.
Astrologul șef al sultanilor. Avea salariu, atelier și atribuții clare. Funcția de astrolog-șef în Imperiul Otoman era una prestigioasă, dar extrem de riscantă. Influența acestor specialiști asupra deciziilor politice îi transforma în ținte atunci când previziunile lor se dovedeau greșite sau când își pierdeau sprijinul la curte. Taqi ad-Din a fost îndepărtat după ce a interpretat greșit cometa apărută în 1577.
În 1580, sultanul Murad al III-lea a ordonat distrugerea complexului cu tunul. Unii sultani respingeau însă astrologia din motive religioase, iar alții manifestau scepticism. Selim al III-lea nu credea în previziunile astrologice, dar le-a permis acestora să-și continue activitatea, considerând-o un obicei bine înrădăcinat al curții imperiale.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
