Simona Ionescu / Redactor Șef
La Istria, o comună aflată la aproximativ 55 km nord de municipiul Constanța, se află o biserică unică în țara noastră. Accesul în localitate se face pe un drum comunal care se desprinde din șoseaua E87, cale de legătură între Constanța și Tulcea.
Biserica îngropată este unică în România. Multora dintre noi comuna Istria ne este cunoscută prin prisma cetății Histria, care se află la 8 kilometri de localitate, pe malul lacului Sinoe. Prea puțin dintre noi știm însă că localitatea mai „ascunde” o comoară istorică și arhitecturală extraordinară. Este vorba despre Biserica îngropată, unică în țară din punct de vedere al arhitecturii și al tehnicilor de construcție folosite.
Monumentul datează de la începutul celei de a două jumătăți a secolului al XIX-lea, perioada în care Dobrogea se află încă sub dominația Imperiului Otoman. Începuturile frumosului lăcăș de cult se leagă de anul 1857, atunci când bulgarii care locuiau în sat au primit acordul autorităților otomane de a construi un lăcăș de cult ortodox.
Ca și în cazul altor edificii de cult creștin construite în acesta perioadă în Dobrogea, biserica bulgarilor din Istria trebuia să respecte niște reguli stricte de construcție impuse de otomani. Aceștia cereau clar ca biserica să nu fie mai înaltă decât geamia din zonă, să nu aibă turle. Să nu fie prevăzută cu clopot și clopotniță, iar forma exterioară să nu indice ca acolo ar există un lăcaș de cult creștin.
S-a luat decizia de a „îngropa” biserica, pentru a crea în interior un spațiu mult mai mare, fără a încalca specificațiile otomane. Lucrările de construcție a edificiului s-au încheiat în anul 1860. Biserica, a cărei pardoseli se află la 1 metru sub pământ, a fost sfințită 4 ani mai târziu, primind hramul „Sfânta Treime” și „Sfântul Mare Ierarh Nicolae”.
Pereții bisericii au fost ridicați cu piatră adusă din zidurile cetății Histria, pe acea vremea monument arheologic nedescoperit încă de oamenii de știință (cetatea a fost descoperită în 1914 de Vasile Pârvan).
Unic în toată lumea este sistemul de amplificare sonoră improvizat de cei care au construit biserica îngropată. În lipsa turlelor, care să răspândească și să amplifice sunetul, au fost încastrat în pereții bisericii 52 de amfore grecești, descoperite în portul cetății Histria.
În urmă acestei invenții inginerești a rezultat un efect acustic absolut spectaculos, sunetele fiind propagate la fel de bine că într-o catedrală. Tavanul bisericii este susținut de șase trunchiuri de stejar ale căror capete se „sprijină” pe capitelurile unor coloane grecești aduse din cetatea Histria.
Pereții interiori ai bisericii nu au picturi, sunt curați, zugrăviți în alb, iar din loc în loc mici orificii amintesc că acolo sunt „îngropate” amforE. Catapeteasma bisericii are dimensiuni mici, însă este foarte frumoasă.
Confecționată din lemn de stejar, această este decorată cu icoane pictate cu multă măiestrie de pictorul Ștefan Zahariev, adus din Imperiul Otoman. Artistul și-a pus semnătură pe toate icoanele bisericii, inclusiv pe cele două fresce aflate pe fațada bisericii și pe peretele frontal al altarului.
Este uimitor faptul că picturile nu au fost niciodată restaurate, păstrându-și și astăzi culorile originale. La exterior, biserica expune un amestec armonios între stilul creștin și cel oriental. Lăcașul de cult este zugrăvit complet în alb, iar fațada este construită în stil oriental, cu trei arcade.
Frumusețea și unicitatea Bisericii îngropate de la Istria au atras atenția autorităților române care pe dată de 14 februarie 1967 au inclus lăcașul pe lista monumentelor arhitectonice de mare importanță. Sursa: litoralulromanesc.ro
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
