Ceea ce astăzi numim bijuterii rafinate, în urmă cu milenii cerceii reprezentau „pașaportul” către divinitate sau, din contră, stigmatul sclaviei, fiind martorii tăcuți ai celor mai mari transformări din istoria omenirii. Cerceii, obiectul de lux care a fost însemnul sclavilor. În urmă cu milenii reprezentau „pașaportul” către Divinitate.
Cerceii au reprezentat întotdeauna mai mult decât o podoabă: au fost o monedă de schimb pentru viața de apoi, fiind purtați de pirații fioroși ai mărilor la nobilii englezi și până la interdicțiile drastice ale bisericii.
Cerceii, obiectul de lux care a fost însemnul sclavilor. În urmă cu milenii, reprezentau „pașaportul” către Divinitate
Istoria ne oferă o perspectivă surprinzătoare asupra accesoriilor care astăzi par exclusiv feminine. În vremurile străvechi, podoabele nelipsite astăzi nu prea aveau conotaţii feminine, ci erau apanajul bărbaților puternici. Populari chiar şi acum 7000 de ani, acești cercei se purtau în Egipt, Assyria sau în inima Asiei pentru a indica clar apartenenţa la o clasă socială superioară. Nu era vorba despre estetică, ci despre un rang social incontestabil.
La Persepolis, de pildă, se întâlnesc reliefuri impresionante care înfăţişează soldaţi de elită purtând mândri astfel de podoabe la urechi. Chiar și legendarul Howard Carter, cel care a descoperit mormântul lui Tutankhamon, a menţionat în scrierile sale perforarea lobului faraonului, deşi în acea cameră funerară celebră nu s-au găsit fizic și cerceii de aur. Această absență a alimentat numeroase teorii, însă certitudinea rămâne: podoaba urechii era un simbol al divinității și puterii regale.
Cerceii realizați din aurul blestemat
Alte indicii timpurii despre importanța acestor accesorii se găsesc într-o sursă surprinzătoare: Biblia. În Exodul, se relatează un moment de o tensiune maximă: atunci când Moise se afla pe muntele Sinai pentru a primi legile divine, israeliţii, cuprinși de nerăbdare, i-au cerut lui Aron să le facă un idol la care să se închine.
Un amănunt istoric fascinant este că acesta le-ar fi cerut drept jertfă tocmai acești cercei şi restul bijuteriilor din aur pentru a topi metalul și a crea vițelul de aur. În mod simultan, de cealaltă parte a lumii, în India, practicile erau integrate în spiritualitate.
Copiilor hinduşi li se perforau urechile în cadrul unei ceremonii religioase solemne numite Kharnavedha. Aceste tradiții, unde acești cercei marcau trecerea în etape superioare de cunoaștere, se regăsesc și astăzi în culturile din Nepal, Sri Lanka sau Laos.
Cum au ajuns niște cercei să fie purtați de sclave și hoți?
Trecerea timpului a adus o răsturnare de situație dramatică în privința semnificației podoabelor. În Roma antică însă, sclavii purtau cercei pentru a fi identificați mai ușor, iar în Grecia antică, accesoriul era deseori asociat cu prostituatele. Pe de altă parte, doamnele din înalta societate nu au abandonat complet moda, dar purtau podoabele într-o formă mult mai sofisticată, încrustate cu topaz, safire sau granate, transformându-le într-un însemn de prestigiu.
Dacă în Orient se preferau aurul şi argintul masiv, decorate cu rubine şi smaralde, în Europa medievală curentul a fost unul sinuos. Cu precădere bărbaţii purtau cerceii în anumite decade de glorie, dar moda a cunoscut perioade de declin total în care aceste obiecte dispăreau complet din peisajul public, fiind considerate simboluri ale decadenței sau ale păcatului.
Biserica a interzis oficial purtarea de cercei!
Cercei de aur și monede de argint vechi de 1.000 de ani, descoperite în Țările de Jos Sursă foto: www.smithsonianmag.com
Punctul culminant al interdicțiilor a fost atins în secolul al XIII-lea. Biserica Catolică a luat o măsură fără precedent și a interzis oficial găurirea urechilor în rândul credincioșilor. Logica din spatele deciziei era una dogmatică: nu era permisă nicio alterare a corpului uman, deoarece acesta fusese creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Orice modificare era privită ca o jignire adusă Creatorului.
În acea perioadă neagră pentru modă, doar hoţii, piraţii şi membrii celor mai de jos clase sociale au continuat să poarte cercei. Totuși, spiritul rebel al modei nu a putut fi înăbușit definitiv. În timpul Renaşterii engleze, spre finalul secolului al XV-lea, curtenii au început din nou să îşi decoreze urechile cu cercuri de aur sau perle rafinate, sfidând canoanele religioase.
Codul piraților: cerceii erau asigurarea lor de înmormântare!
Pentru pirați și marinari, purtarea de cercei avea o utilitate socială și practică extrem de precisă. Un pirat purta un cercel pentru a marca o victorie majoră, cum ar fi capturarea unei corăbii sau trecerea ecuatorului. Mai mult, marinarii aveau adesea un model specific din aur, acesta reprezentând plata pentru o înmormântare creștină în cazul în care trupul lor ar fi fost adus de valuri la mal după un naufragiu.
Superstițiile erau la fel de puternice în rândul poporului. Ţăranii găureau urechea singurului băiat al familiei, considerând că cerceii au puteri magice de protecție. Regulile de port erau stricte: accesoriul se purta la urechea stângă dacă băiatul era orfan de tată și la urechea dreaptă dacă era singurul moștenitor. Un bărbat care afișa astfel de podoabe în ambele urechi transmitea un mesaj vecinilor: „Sunt ultimul din stirpea mea, nu mă trimiteți la război!”
Dinastia feminității. Cum au cucerit cerceii secolul al XX-lea
Cerceii, obiectul de lux care a fost însemnul sclavilor. În urmă cu milenii reprezentau „pașaportul” către Divinitate. În Europa, adevărata explozie a modei feminine a avut loc în secolul al XVII-lea, odată cu coafurile care lăsau urechile libere.
Deși au mai existat perioade de declin, cum a fost era victoriană unde sobrietatea era lege, anii ’20 au reprezentat momentul de aur. Atunci, purtarea de cercei a devenit o modă universală, eliminând definitiv granițele dintre clasele sociale și transformând o veche pedeapsă a sclavilor în cel mai dorit simbol al rafinamentului feminin modern.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
