Cum se mânca cu secole în urmă. Rolul condimentelor

Romanii preiau datele despre plante de la greci adăugând și ei alte produse vegetale și animale la vindecarea diferitelor boli.

Arabii au elaborat primele medicamente formate din plante. Vestitul medic arab Avicena a lăsat scrise nenumeroase cărți bine primite și apreciate în toată Europa.

În acest timp, în China, medicina populară avea o veche tradiție. Cu 3000 de ani înaintea erei noastre, împăratul Sen Nung a fost considerat întemeietorul medicinii, fiind foarte preocupat de studiul plantelor și de folosirea lor în scop terapeutic.

Ce condimente foloseau romanii și grecii

La vechii greci, mesele trebuiau să fie frumos servite, dar nu îmbelșugate. La acestea se servea mult pește, legume cu sosuri diverse, având la bază untdelemn oțet și miere, brânză cu chimion, ceapă, usturoi, dulciuri diferite și vin dulce și parfumat a mirosind a flori.

La romani, (în perioada timpurie) în special la cei nevoiași, alimentația era aproape exclusiv de origine vegetală. Condimentele folosite erau sarea, iar în lipsa acesteia, cenușea de trestie și oțetul. Plinius cel Bătrân afirma că fără oțet viața și-ar pierde o parte din farmecul ei.

Alimentația, fiind lipsită de gust, și deci uniformă, întrebuințarea mirodeniilor era justificată și necesară. Astfel erau întrebuințate plante indigene ca ceapa, arpagicul, mărarul, anasonul, boabele de mirk, chimionul, coriandrul, muștarul, țelina, menta, măghiranul, frunzele de busuioc, pătrunjelul, florile de șofran și de nalbă.

Alimentațiile popoarelor s-au influențat

După expansiunea Romei în bazinul mediteranean de Răsărit, alimentația romanilor a fost influențată de aceea a grecilor și a popoarelor orientale.

Arabii au cunoscut și folosiți nenumărate mirodenii: mosk, ambră, cuișoare etc. De pildă, șofranul a fost introdus de arabi în Spania de unde culturile s-au extins apoi în sudul Franței și în Sicilia.

Arta condimentării este o artă foarte veche. Aceasta presupune un rafinament de aceea apare într o epocă în care civilizația începe să se dezvolte. Alimentele erau asezonate la început cu cenușă, apoi cu sare.

Scump ca piperul

De ce caravanele călătoreau timp de săptămâni, traversând deșerturile și țările mai puțin prietenoase? – a fost o întrebare frecvent pusă în perioada contemporană. Iar răspunsul găsit a fost următorul: pentru că ierburile, mirodeniile și alte condimente aveau, ca întotdeauna, o valoare deosebită.

Oamenii săraci se mulțumeau cu condimente locale, în timp ce cei bogați plăteau prețuri enorme ca să cumpere mirodenii aduse din alte țări. De exemplu, una dintre mirodeniile scump plătite era piperul. Se utilizează chiar expresia „scump ca piperul”, fapt care arăta că piperul era obținut cu sume mari de bani, neputând să-l cumpere decât cei care dispuneau de averi foarte mari.