Simona Ionescu / Redactor Șef
„Eminul meu iubit, mă grăbesc a răspunde seninei şi amoroasei tale scrisori (…)”, așa-i scria Veronica Micle poetului. „Te pup, te sărut dulcele meu amant şi fiitor bărbăţel”, iată cum o încheia pe alta. Mihai Eminescu şi Veronica Micle au trăit o dragoste care a făcut istorie şi care, prin dramatismul ei, impresionează şi azi. E o poveste de dragoste care a devenit legendă. În final, Veronica a ales moartea, ca să fie alături de marea ei dragoste, dincolo de fire.
Poeta Veronica Micle s-a născut la Năsăud, la data de 22 aprilie 1850. La doar 14 ani, pe 7 august 1864, a fost obligată să se căsătorească, conform practicilor vremii. Soțul, Ştefan Micle, era la data căsătoriei era profesor universitar.
Opt ani mai târziu, la 22 de ani, Veronica Micle l-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena. În 1872 era femeie căsătorită cu doi copii. L-a revăzut pe poet în 1874 la Iaşi, iar atunci a început și relația lor de dragoste. Cei doi amanți s-au ascuns cât au putut, însă povestea s-a aflat, au ajuns subiectul bârfelor mondene și des criticați.
Când soţul Veronicăi Micle a murit în 1879, povestea de dragoste a continuat, fără să fie nevoie ca tânăra văduvă și poetul să se mai ascundă. Dar nu i-a fost ușor: era o mamă singură, cu două fiice, și o pensie infimă după urma soțului. Pensie condiționată de statul ei de văduvă. Dacă se recăsătorea, ar fi pierdut pensia care el asigura traiul ei și fiicelor sale.
Pe de altă parte, Mihai Eminescu, prin viața pe care o ducea, nu ar fi fost capabil să le asigure niciodată stabilitate financiară, astfel că o posibilă căsătorie între cei doi aproape fost scoasă din calcul. Drama amanților care se iubeau, suferind că nu puteau fi împreună ca familie, a atins maximumul când Veronica a dat naştere unui copil mort.
În anul 1880 când totuși au vrut să se căsătorească în 1880, toţi apropiații lui Eminescu s-au opus, considerând că adorata poetului nu este potrivită pentru el. Junimiştii au denigrat-o în faţa lui Eminescu şi l-au oprit să facă „imprudenţa” de a se căsători cu o femeie pe care o numeau de moravuri uşoare. Au urmat intrigi, infidelităţi, acuzaţii, multă suferinţă şi multe scrisori de dragoste.
Epistolele de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle sunt tulburătoare. Poţoţoni, Cuţica, Dragă Momoţelule, Dulcea mea Momoţi, Dulcea mea amică sau Dulce Veronică erau apelativele cu care Eminescu îşi alinta iubita. Însă tot el i-a scris adresându-i-se cu Stimabilă doamnă şi Respectata mea amică, când era supărat pe ea. Intrigile își atingeau scopul.
Veronicăi nu i-a fost ușor. Sutele de scrisori treceau de la rânduri de iubire, pasionale, la altele pline cu reproşuri şi remuşcări. În timp ce Eminescu s-a refugiat în braţele altor femei, Veronica era trădată în dragoste, dar îl iubea. „Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”, îi scria Veronica lui Eminescu.
În 1887, când Veronicăi i-a apărut un volum de poezie, primul exemplar i l-a trimis poetului. „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti, 6 februarie 1887”, i-a scris pe prima filă a cărții. Deja Mihai Eminescu era bolnav, înțelegea ce durerer a pricinuit și o implora să îăl uite. De parcpă dragostei îi poți dicta ce și cum.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889 în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti, în timp ce sora sa, Henrietta, se preocupa ca acesta să nu se mai reîntâlnească cu cea care a fost marea dragoste a vieții lui. Se spune că la aflarea veştii, Veronica Micle ar fi scris în doar 20 de minute poezia „Raze de lună”, ce a fost publicată în premieră în cotidianul România din 20 iunie 1889, la finalul reportajului dedicat funeraliilor lui Eminescu.
Evident, tot Veronica a fost acuzată că nu i-a fost alături poetului în ultimele sale zile, și că prezența lui i-ar fi alinat trecerea.
„Lumea m-a acuzat de lipsă de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, vă mărturisesc sincer, nu pot să-l văd lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale. Şi aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu, să-mi rămâie cel puţin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost întrupat în fiinţa lui Eminescu”, îi scria Veronica Micle lui Alexandru C. Cuza, în aprilie 1889.
Veronica a mers la slujba de înmormântare de la biserica Sfântul Gheorghe din Capitală. Şi-a luat adio de la trupul neînsuflețit al iubirii vieții ei. După funeralii, nu a mai rezistat mult în societate și s-a refugiat la mănăstirea Văratec. Simțea că locul ei nu era nici acolo, așa că a decis să își urmeze iubitul dincolo de fire.
Veronica Micle și-a premeditat sinuciderea. I-a cerut otravă prietenei ei de încredere, Smaranda Gârbea, într-o scrisoare expediată pe 1 august. În aceeași zi și-a pus gândurile pe hârtie: „O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri/ S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,/ Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,/ Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,/ Să dorm pe veci”.
Înțelegând că nu e cale de întors pentru prietena ei, Smaranda i-a trimis arsenic a doua zi. În seara zilei de 3 august, după vizita unor prieteni din Iaşi, Veronica s-a retras în camera ei şi a băut sticuluţa cu otravă. Au urmat 20 de ore de agonie. Un medic chemat de la Iași a încercat în zadar să o salveze. Dar, în primul rând, Veronica nu mai voia să trăiască.
Veronica Micle s-a stins din viaţă, la 39 de ani, pe 4 august 1889, la exact 50 de zile de la moartea iubitului ei, Mihai Eminescu. Câțiva ani înainte, când relațiile dintre ei erau bune, poetul național îi făcuse una din cele mai frumoase declarații de iubire: „Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde”.
Sursa ftoo: Pixabay
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
