Accidentul nuclear de la Cernobîl s-a produs pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea. A fost o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Puțini știu că amploarea distrugerii ar fi putut fi mult mai mare dacă nu ar fi fost vitejia a trei voluntari.
Eroii de la Cernobîl. Trei oameni au salvat Europa de la dezastru
Cernobîl este un cuvânt care dă fiori și astăzi. La 26 aprilie 1986, la Centrala Nucleară de la Cernobîl, lângă orașul Pripyat din Ucraina, un test de siguranță nocturnă a mers prost. Lumea a suferit cel mai grav accident nuclear din toate timpurile.
Zeci de persoane au fost ucise imediat și alte mii în anii următori. Dezastrul a eliberat de 400 de ori mai multe radiații în atmosferă decât bomba atomică aruncată pe Hiroshima și a contaminat milioane de acri de teren înconjurător. Puțini oameni își dau seama totuși că amploarea distrugerii ar fi putut fi mult mai mare dacă nu ar fi fost vitejia a trei voluntari.
La 4 mai 1986, la doar câteva zile după dezastrul inițial, inginerul Alexei Ananenko, inginerul Valeri Bespalov și supraveghetorul de schimb Boris Baranov au luat o decizie sinucigașă. Au fost asigurați că, dacă nu supraviețuiesc, familiile lor vor fi îngrijite. Rezultatul misiunii lor va decide soarta a milioane de oameni.
Care a fost misiunea „Echipei sinucigașe”
În ziua dezastrului și în efortul de a controla focul aprins, pompierii au pompat apă în reactorul nuclear. Unul dintre efectele secundare a fost că a inundat subsolul cu apă radioactivă. Acest subsol conținea supapele care, atunci când sunt rotite, vor scurge „bazinele cu bule” care stăteau sub reactor. Acestea acționau ca agent de răcire pentru centrală.
Dacă nu se producea răcirea, explozia ar fi avut o forță de 3-5 megatoni, lăsând o mare parte din Europa nelocuibilă de sute de mii de ani. S-a descoperit că materialul nuclear topit se topea prin pardoseala reactorului de beton.
Dacă substanța asemănătoare lavei va intra în contact cu apa, ar provoca o explozie de abur contaminată cu radiații, provocând daune inimaginabile.
Bazinele care conțineau aproximativ 20 de milioane de litri de apă au trebuit să fie drenate. Singura modalitate de a face acest lucru a fost prin răsucirea manuală a supapelor corecte în subsolul acum inundat.
Dacă cei trei bărbați curajoși nu ar fi avut succes în misiunea lor, numărul morților din Cernobîl ar fi ajuns probabil la milioane. Îmbrăcați în costume de baie și echipați doar cu o lanternă, cei trei voluntari au sărit în întunericul subsolului de mai jos și au plecat în căutarea supapelor cruciale.
Adevărul despre eroii de la Cernobîl
Andrew Leatherbarrow, autorul cărții din 2016 Cernobîl 01:23:40, a petrecut cinci ani cercetând dezastrul. El a descoperit o întorsătură diferită, dar nu mai puțin eroică, a evenimentelor.
Subsolul a fost inundat cu apă radioactivă, dar pompierii au pompat anterior o parte din ea. Când bărbații au sărit în apă, acesta era doar la înălțimea genunchilor. Nici ei nu au fost primii care au intrat, deoarece alții au intrat deja în subsol pentru a măsura nivelurile de radiații. Se știe puțin sau nimic despre soarta acestor oameni.
Descoperirea supapelor a fost încă miraculoasă, totuși, după cum afirmă Leatherbarrow, Bărbații au intrat în subsol în costume de baie, cu apă radioactivă până la genunchi, într-un coridor umplut cu o multitudine de țevi și supape. Au descoperit printr-un miracol supapele.
Ce s-a întâmplat cu cei trei eroi de la Cernobîl
Bărbații au ieșit din subsol ca eroi și s-au bucurat alături de colegii lor pentru o „treabă bine făcută”. Se credea că cei trei nu vor supraviețui mai mult de câteva săptămâni. Totuși, în 2015, s-a raportat că doi dintre bărbați erau încă în viață și încă lucrau în cadrul industriei.
Al treilea bărbat, Boris Baranov, a decedat în 2005 în urma unui infarct. Știau exact riscurile implicate și erau pregătiți să renunțe la tot pentru a salva viețile unui număr uriaș de oameni.
În lunile și anii următori, aproximativ 600.000 de lucrători în decontaminare, cunoscuți sub numele de „lichidatori”, au fost aduși pentru a ajuta la curățarea după accident. Sursa: history.co.uk
De ce nu se mai văd extratereștrii. Ce spun marii fizicieni
I s-a spus „Dr. Moarte”. A ucis 218 de pacienți
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook