Yakhchāl-urile, frigiderele naturale ale Persiei Antice, care datează din perioada achemenidă, adică aproximativ 400 î.Hr, nu sunt doar relicve arhitecturale, ci mărturii ale genialității inginerilor persani. Structurile conice din lut oferă lecții valoroase pentru arhitectura sustenabilă modernă în contextul crizei climatice globale.

Designul și funcționarea yakhchāl-urilor

Yakhchāl-ul, al cărui nume persan înseamnă „groapă de gheață”, este o structură cu o cupolă conică deasupra solului și un spațiu de depozitare subteran, adânc de 5-6 metri. Construcțiile, care pot atinge înălțimi de până la 18 metri, sunt realizate din sarooj, un mortar rezistent la apă și căldură, compus din lut, nisip, cenușă, păr de capră, albuș de ou și var.

Acest material, descris ca fiind „extrem de durabil”, are proprietăți izolatoare remarcabile, permițând yakhchāl-urilor să mențină un microclimat rece chiar și în cele mai fierbinți luni.

Unele frigidere naturale includeau și turnuri de vânt

Sistemul de răcire al yakhchāl-urilor se bazează pe evaporare și circulația naturală a aerului. Apa, adusă iarna prin qanats (canale subterane de irigații), era depozitată în bazine din apropiere, unde îngheța în timpul nopților reci. Gheața era apoi transferată în spațiul subteran al yakhchāl-ului, protejată de zidurile groase de până la doi metri.

Unele structuri includeau badgirs (turnuri de vânt), care captau briza și o direcționau spre interior, amplificând răcirea prin evaporare. Aerul cald era evacuat prin orificiul din vârful cupolei, în timp ce aerul rece rămânea la bază, creând un mediu ideal pentru conservarea gheții și alimentelor.

În unele cazuri, gheața era adusă din munți

„Yakhchāl-ul folosește diferențele de temperatură dintre zi și noapte, tipice deșerturilor, pentru a produce și păstra gheața. Umbra zidurilor și circulația aerului minimizează transferul de căldură,” explică un studiu al Universității din Teheran din 2018. În unele cazuri, gheața era adusă din munți, dar multe yakhchāl-uri produceau gheață local.

Unele yakhchāl-uri aveau o capacitate de stocare de până la 5.000 de metri cubi, echivalentul a două piscine olimpice

În Persia Antică, yakhchāl-urile erau esențiale pentru supraviețuirea comunităților din regiuni precum Yazd, Kerman și Isfahan, unde căldura și lipsa apei reprezentau provocări majore. În interiorul acestora erau conservate alimente, fructe, lactate, carne și păstrată gheața.

„Gheața era un lux, iar yakhchāl-urile erau centre comunitare, accesibile chiar și pentru cei săraci”, susțin specialiștii. Eficiența acestor structuri era impresionantă: gheața depozitată iarna putea rezista până în lunile de vară, chiar și la temperaturi externe de 50°C. Unele yakhchāl-uri aveau o capacitate de stocare de până la 5.000 de metri cubi, echivalentul a două piscine olimpice.

Frigiderele naturale sunt folosite și astăzi în sate

Din cele peste 129 de yakhchāl-uri construite în Iran, multe sunt încă intacte, datorită materialelor rezistente și climei uscate.

Cele mai bine conservate se găsesc în Yazd, Meybod și Kerman, fiind atracții turistice populare. Yakhchāl-ul din Yazd, de exemplu, este un monument de 18 metri înălțime, inclus în patrimoniul UNESCO ca parte a orașului istoric Yazd. Unele structuri sunt încă folosite și astăzi în sate, pentru depozitarea alimentelor.

Citiți și: