Grigorii Juravlev, marele iconar al Rusiei. Nu avea nici mâini, nici picioare

Acest om uimitor a intrat în lumina reflectoarelor atunci când, în 1963, istoricul de artă și restauratorul sârb Zdravko Kajmakovic a descoperit o icoană înfățișându-i pe Sfinții Chiril și Metodiu în satul iugoslav Paracin. Purtau semnătura unui iconar fără mâini și fără picioare.

„La prima vedere am atribuit-o operei unui iconograf cu pregătire academică”

Inscripția în limba rusă de pe spate scria: „Această icoană a fost pictată în provincia Samara, Buzuluk uyezd, Utevskaya volost1, în satul cu același nume, de către țăranul Gregory Zhuravlev, un om fără mâini și picioare, fără dinți, în 1885, la 2 iulie. O lucrare elaborată și delicată, iar la prima vedere am atribuit-o operei unui iconograf cu pregătire academică, inscripția sa fiind scrisă de un călugăr fără nume.

Mă bucur că a existat un astfel de fenomen ca Zhuravlev, care, după ce a depășit cruzimea naturii, a reușit să se ridice pe înălțimile de invidiat ale artei frumoase”. Astăzi, una dintre icoanele lui Grigori Juravlev este păstrată la Ermitaj, iar alte peste 100 de icoane supraviețuitoare sunt răspândite în întreaga lume.

Aveți cioturi în loc de mâini și picioare

Grigori Juravlev s-a născut în 1858 într-o familie de țărani din satul izolat Utevka din regiunea Volga, nu departe de Samara. Când mama sa și-a dat seama că a adus pe lume un bebeluș infirm (fără mâini și picioare, doar niște mici cioturi în locul lor), a decis că Domnul o pedepsește pe ea și pe soțul ei pentru ceva.

Multă vreme, ea a rămas neconsolată în durerea ei, în timp ce vecinii ei, compătimindu-l pe bietul copil, șopteau între ei: „Dumnezeu l-a nedreptățit. Nu mai are mult de trăit”. Dar nu se gândea deloc să părăsească această lume fără voia Tatălui său ceresc și le amintea în mod constant tuturor cu plânsul său strident…

„Ce fel de copil este acesta, singurul lucru pe care îl are este o gură”

La opt zile după nașterea lui, și-au dus copilul la biserică. Copilul a fost botezat cu numele Gregory. Nașul său, Dyad’ka2 Yakim, luând băiatul din mâinile rectorului bisericii, a bombănit: „Ce fel de copil este acesta, singurul lucru pe care îl are este o gură!”. Părintele Vasily a dat din cap dezaprobator: „Noi, Yakimushka, nu știm încă care este Providența lui Dumnezeu pentru acest copil… Așteaptă, dacă nu tu vei avea grijă de el, ci el va avea grijă de tine… Dumnezeu poate face ceea ce omul nu poate face”.

Un dar de la Dumnezeu

Toată lumea a încercat să facă tot posibilul pentru a-l mulțumi pe băiețelul infirm, pentru a-l ajuta sau pentru a-i oferi un tratament. Și nimeni nu l-a supărat vreodată. Oamenii se înghesuiau la Zhuravlev să le ceară fie să scrie petiții către autorități, fie scrisori către membrii familiei.

Abilitățile extraordinare ale lui Grisha au devenit evidente de timpuriu, dovedind tuturor că nu numai că nu era ofensat de Dumnezeu, ci dimpotrivă, Dumnezeu îi dăruise un talent. În timp ce se târa prin curte, strângea adesea o crenguță între dinți și petrecea ore întregi desenând oameni, animale și plante pe nisip… Copilul privea creația lui Dumnezeu cu ochii unui om matur și, datorită suferinței sale, a înțeles multe lucruri pe care alții nici măcar nu reușeau să le observe.

Era dus la fiecare icoană și ridicat pentru a le venera

Grisha s-a simțit mereu atras de biserica lui Dumnezeu și cerea mereu să meargă acolo pentru a se duce „să dea din cap la Maica Domnului”. Fratele și sora lui, care erau mereu aproape pentru a avea grijă de el, îl duceau adesea în scaunul cu rotile la o biserică mică. Împingându-și căruciorul printr-un zid gros de oameni, Grisha era dus la fiecare icoană și ridicat pentru a le venera. Băiețelul săruta icoana sfântă și lacrimile i se rostogoleau pe obraji…

Lucra legat de masă cu acele curele largi și ținând o pensulă între dinți

Gregory a învățat tehnicile de bază ale pensulației profesionale la atelierul de pictură de icoane al lui Alexey Ivanovici Seksyaev. Grisha avea propria sa masă separată, plasată lângă fereastră, echipată cu mai multe curele de piele atașate. Legat de masă cu acele curele largi și ținând o pensulă între dinți, el se cufunda într-un tărâm complet diferit unde Sfânta Evanghelie prindea viață în mod vibrant prin intermediul vopselelor aplicate pe o simplă placă de chiparos.

A decorat cupola unei biserici de piatră

După cinci ani de muncă minuțioasă, Gregory Zhuravlev putea picta cu încredere icoane și decora biserici. Aflat într-o cușcă specială de leagăn, pictorul a reușit chiar să decoreze cupola unei biserici de piatră construită în cinstea Sfintei Treimi din Utevka. A fost o muncă până la epuizare din cauza unor dureri puternice.

După două sau trei ore de muncă, artistul avea un spasm atât de dureros al mușchilor maxilarului încât îi era imposibil să își desface dinții și să scoată pensula din gură. Buzele îi sângerau, dinții din față îl dureau, practic măcinați până la rădăcină, iar pe omoplați și pe ceafă i se formau iritații sângeroase din cauza așezării în leagăn… Puterea spiritului său erau însă mult mai mare… A fost actul eroic al vieții sale.

„Această icoană a fost zugrăvită în întregime cu dinţii”

Într-o arhivă privată a guvernatorului general A.D. Sverbeyev se afla o scrisoare a lui Juravlyov către Tsesarevici Nicolae, viitorul împărat rus, datată 1884. Acestuia i-a dăruit o icoană a Sfântului Nicolae, a cărei frumusețe, spun istoricii, e greu de explicat în cuvinte. „Înălțimea Voastră Imperială, vă rog cu umilință și sinceritate să îmi permiteți mie, Gregory Zhuravlev, un țăran din provincia Samara, Buzuluk uyezd, satul Utevka, să prezint din toată inima Înălțimii Voastre Imperiale o icoană a Sfântului Ierarh și Făcător de Minuni Nicolae.

Pe care am pictat-o cu gura în loc de mâini; deoarece, de la naștere, nu am avut nici forță, nici mișcare în membrele mele. Înălțimea Voastră Imperială, în Numele Dumneavoastră Imperial, vă rog cu umilință să acceptați această icoană, pe care o prezint Înălțimii Voastre Imperiale cu toată inima și dragostea mea.

Vă cer cu umilință să luați această icoană expediată în atenția Numelui Dumneavoastră Imperial, întrucât nu am nici mâini, nici picioare. Și am pictat această icoană prin inspirația Atotputernicului Dumnezeu, Care m-a făcut să văd Lumea Divină…”. Alte icoane ale iconarului fără mâini și picioare au ajuns în diverse colțuri ale lumii.

Pe spatele unei bijuterii din Bosnia, zugrăvită de omul lui Dumnezeu se află următoarea inscripţie: „Această icoană a fost zugrăvită în întregime cu dinţii, de către ţăranul fără mâini şi picioare, Grigorie Juravlev, din satul Utevka, regiunea Samara”.