Imperiul Gucci, scos din strălucire prin sânge și trădare de „Văduva Neagră” a modei

Povestea de iubire, ambiție și răzbunare a lui Maurizio Gucci și a Patriziei Reggiani nu a captivat doar Italia, ci întreaga lume a modei și a glamourului.
Presa internațională a urmărit fiecare detaliu al vieții lor, de la nunta fastuoasă și luxul ostentativ, la divorțul răsunător și, în final, la asasinatul care a zguduit imperiul Gucci. Tragedia a transformat-o pe Patrizia Reggiani într-o figură infamă, supranumită „Văduva Neagră”, și a devenit una dintre cele mai mediatizate drame din istoria modei moderne.
Maurizio Gucci s-a născut pe 26 septembrie 1948 în Florența, Italia. Era fiul lui Rodolfo Gucci și nepotul lui Guccio Gucci, fondatorul casei de modă care avea să devină simbol al luxului italian. La aproximativ 22 de ani, a întâlnit-o pe Patrizia Reggiani. Familia Gucci a privit cu suspiciune relația, considerând că Patrizia nu provenea din cercurile exclusiviste ale aristocrației italiene și ale lumii modei de lux.
Ei s-au căsătorit în 1972 și au avut două fiice, Alessandra și Allegra. Maurizio a preluat treptat funcții de conducere în compania de modă, mai ales după decesul tatălui său, dar și-a atras rivali și critici din familie și din afară.
Cuplul a trăit în lux: apartamente în Milano și New York, vile de vacanță, iahturi, avioane private, proprietăți în stațiuni elegante. Deși trăiau înconjurați de opulență, relația lor începea să se clatine. Maurizio își concentra energia asupra afacerilor și independenței sale, în timp ce Patrizia resimțea tot mai acut diferențele dintre ei. Neînțelegerile privind averea și statutul social au transformat căsnicia într-un câmp de bătălie ascuns privirilor publicului.
În 1985, Maurizio a părăsit casa conjugală și s-a mutat la Milano cu Paola Franchi, designer de interior, după ce relația lor fusese deja stabilă în anii anteriori. Patrizia a refuzat divorțul pentru o vreme. Divorțul a fost finalizat în 1994. Patrizia a primit pensie alimentară și parte din bunuri.
După divorț, instanța i-a acordat Patriziei o pensie anuală de aproximativ 860.000 de dolari sau echivalentul acesteia în bunuri, sumă pe care ea o considera insultătoare pentru stilul de viață cu care se obișnuise. În declarațiile sale, a batjocorit această pensie numind-o „bună doar pentru o supă de linte”.
Pentru Patrizia, nu banii în sine erau problema, ci pierderea statutului și a puterii pe care numele Gucci i le oferise. Dar adevărata dramă abia începea. În dimineața de 27 martie 1995, la ora 8:30, Maurizio Gucci a fost împușcat mortal pe treptele biroului său din Milano. Asasinul, plătit de apropiați ai Patriziei, l-a executat cu sânge rece, șocând întreaga Italie.
Ancheta a durat aproape doi ani. Patrizia a fost arestată pe 31 ianuarie 1997 și acuzată de organizare a crimei. Procesul a captat atenția publicului și a presei, iar ea a fost poreclită „Văduva Neagră” („Black Widow”). În 1998 a fost condamnată la 29 de ani de închisoare, pedeapsa fiind redusă la 26 de ani la apel.
A servit 18 ani, fiindu-i oferită opțiunea de a ieși pe regim de semilibertate, dar a refuzat la un moment dat, afirmând: „N-am muncit niciodată în viața mea și nici acum nu am de gând să o fac”. Patrizia Reggiani a fost eliberată în 2016 pentru bună purtare.
După moartea lui Maurizio, Patrizia s-a îngrijit de proprietăți, de relația cu fiicele comune și de imagine. Un punct de tensiune major era deposedarea ei de numele Gucci (după divorț), dar ea a continuat să-l folosească și să-l revendice simbolic. Relația cu Paola Franchi, amanta lui Maurizio din ultimii ani, a fost încărcată de ostilitate. După asasinat, Reggiani ar fi expulzat-o pe Franchi din apartamentul milanez.
Povestea lor a inspirat filmul House of Gucci (2021), regizat de Ridley Scott, în care Lady Gaga o portretizează pe Patrizia Reggiani. Filmul a readus sub lumina reflectoarelor nu doar tragedia, ci și elementele de glamour, aroganță și decadență.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook