România a traversat o perioadă de câteva zeci de ani, rămasă ca o pată neagră în istoria țării. Recent, Ioana Ginghină și-a amintit un episod șocant din copilăria sa petrecută în comunism, care reflectă, prin ochii ei de copil, consecințele interzicerii avortului.

În toamna anului 1966, Nicolae Ceaușescu a abrogat Decretul din 1957, prin care predecesorul său, Gh. Gheorghiu Dej, liberalizase avorturile. Astfel, pe 1 octombrie a fost emis Decretul 770, prin care liderul comunist țintea să înmulțească populația țării. Consecințele au fost însă tragice. 

Regimul Ceaușescu persecuta femeile care recurgeau la avort 

Sărăcia, privațiunile constante, lipsa alimentelor, a curentului electric, frigul din case, supravegherea și teroarea aplicate de Securitate au fost doar câteva dintre motivele pentru care familiile refuzau să aducă pe lume copii.

Spitalele aveau o politică draconică în privința chiuretajelor, Miliția, Procuratura și Securitatea urmăreau personalul medical. Paciente care încă sângerau erau interogate, iar multe se alegeau cu dosar penal. 

Peste 10.000 de femei au murit din cauza Decretului 770

Confruntate cu această politică inumană, zeci de mii de femei au recurs la metode barbare de întrerupere a sarcinii. Avorturile făcute acasă în condiții precare se soldau frecvent cu septicemii, iar multe femei mureau înainte să ajungă în spital. 

Politica de accelerare forțată a natalității a avut ca efect nu doar moartea a peste 10.000 de femei, ci și abandonul copiilor nedoriți. La izbucnirea Revoluției din 1989, peste 100.000 de copii se aflau în orfelinate-ghetou. Condițiile inumane în care trăiau au șocat întreaga lume, inclusiv pe români.

Fetușii ajungeau la gunoi, sau în alte locuri greu de imaginat 

Femeile care recurgeau la avort, de multe ori ajungeau să arunce fetușii pe unde apucau. După 1989, atunci când faimosul decret a fost anulat, România s-a confruntat cu o explozie de avorturi. A durat ani până ca femeile să fie educate despre metodele de contracepție, astfel că tragediile au continuat. Bebeluși născuți erau abandonați în tomberoanele de gunoi, în parcuri, în wc-urile de la țară, chiar și in trenuri. Unii dintre ei au trăit și au fost adoptați, însă prea puțini. 

Astăzi, copiii născuți între anii 1966 și 1989 au rămas cu eticheta crudă de „decreței”. Unii dintre ei au fost doriți, însă procentul celor născuți din frică și teroare este mult mai mare. 

Ioana Ginghină a văzut pe viu una dintre tragediile Decretului 770 

Actrița Ioana Ginghină, în vârstă acum de 47 de ani, s-a născut în 1977, în plină perioadă comunistă, atunci când faimosul decret făcea ravagii. Recent, i-a povestit lui Teo Trandafir un episod cutremurător, petrecut atunci când era copil, iar Ceaușescu încă era la putere. Pe drumul dinspre școală spre casă, Ioana a găsit un fetus într-o pungă plină cu vată. 

„Am mai făcut ceva de s-a trezit mama cu Miliția la ușă. Am găsit un fetus. Eu când veneam de la școală nu veneam direct acasă. Și am găsit la un moment dat o pungă cu multă vată. Și am deschis-o, am găsit…nu eram singură, că tot timpul eram cu o gașcă de copii. Și o fetiță, care era cu mine, zice <<băi, maică-mea e asistentă și știu să leg buricul și să…așa că hai>>. Și tot la mine că maică-mea era plecată. Și l-am luat, l-am spălat, i-am făcut înmormântare într-o cutie de pantofi. Și după ne-am trezit cu Miliția”, a povestit Ioana Ginghină. 

Miliția a luat declarații de la părinți 

Cu toate că nu a dat prea multe detalii vizavi de ceea ce s-a întâmplat mai departe, Ioana Ginghină a spus că Miliția a venit la ușă atât la mama ei, cât și la părinții prietenei ei. Ele însă erau copile, așa că au fost protejate de detalii. 

Cu siguranță însă că Miliția vremii a luat declarații cu privire la cum și unde a fost găsit fătul. S-a deschis un dosar penal, căci trebuia căutată mama fetusului abandonat. Cum s-a încheiat povestea, rămâne însă un mister.

„Nu știu cine ne-a văzut. Îți dai seama că nu am făcut-o în secret. N-am ascuns chestia asta. Eram niște copii. Mama cu Miliția. Dar nu mi-am luat bătaie, pentru că… cred că a fost prea mare problema. Într-un fel nu a fost vina mea. Nu mi s-a spus cum s-a dus povestea mai departe, dar știu că am vorbit apoi cu Anca (n.r prietena ei) și mi-a spus: «Și la mine au venit». Noi nu înțelegeam exact ce am făcut rău”, a încheiat Ioana Ginghină. 

Statistici de ieri și azi 

Între anii 1958 și 2017, în România au fost înregistrate aproximativ 22,1 milioane de avorturi, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), fără a include intervențiile realizate în sistemul medical privat. În anul 2017, numărul întreruperilor de sarcină a ajuns la 55.931 – echivalentul a 30 de avorturi la fiecare 100 de nou-născuți vii.

Tot OMS semnalează că România are o rată a avorturilor de peste două ori mai mare decât media Uniunii Europene, înregistrându-se 480 de întreruperi de sarcină la 1.000 de nașteri. Situația este îngrijorătoare și în rândul adolescentelor: între 2012 și 2013, au fost raportate 12.073 de sarcini în rândul minorelor, dintre care 7.547 s-au încheiat prin avort.

Conform Institutului Național de Sănătate Publică, în anul 2021, numărul avorturilor la cerere efectuate în clinici private l-a depășit pentru prima dată, din 2017 încoace, pe cel al intervențiilor realizate în spitalele publice. Din totalul de 13.868 de avorturi la cerere efectuate în acel an, 62% (adică 8.595) au avut loc în sistemul privat, iar 38% (5.273) în cel public.

Citiți și: 

Vila blestemată. Are legătură cu avorturile interzise de Ceaușescu, cu Ion Dincă-Teleagă și Virgil Măgureanu