Simona Ionescu / Redactor Șef
Este curtea Mănăstirii c. Mulți îi admiră biserica. Puțini observă însă adevărata poveste care se ascunde dincolo de arcadele de piatră. Dacă Bucureștiul ar avea un parfum al memoriei, probabil că aici l-am putea simți cel mai bine.
Mănăstirea Stavropoleos a fost ridicată în 1724 de arhimandritul grec Ioanichie, originar din Epir, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat. Istoria locului este neobișnuită. Mai întâi a fost construit hanul, iar ulterior biserica și ansamblul monahal care urmau să fie întreținute din veniturile obținute de la negustorii găzduiți aici.
În acea perioadă, Bucureștiul era un oraș aflat la răscrucea drumurilor comerciale dintre Orient și Occident. Prin hanurile sale treceau negustori greci, armeni, turci și români, iar aerul era încărcat de miresme venite din Levant. Tămâie de Boswellia, smirnă, rășini aromatice, lemn ars, ceară și plante orientale. Un amestec pe care astăzi l-am numi parfum, dar care atunci făcea parte din viața de zi cu zi.
La prima vedere, curtea pare doar un spațiu liniștit, decorat cu cruci și fragmente sculptate în piatră. În realitate, ea reprezintă unul dintre cele mai importante lapidarii din București. Un lapidariu este o colecție de monumente și fragmente din piatră care au valoare istorică, artistică sau arheologică. Termenul provine din latinescul lapis („piatră”). Astfel, printre coloanele, lespezile și fragmentele de piatră expuse aici se află vestigii recuperate de la biserici și mănăstiri dispărute, salvate înainte ca istoria lor să fie pierdută definitiv.
Amenajarea acestui lapidariu a început încă de la începutul secolului XX, când au fost aduse aici cruci, pietre funerare, capiteluri și fragmente arhitecturale provenite de la lăcașuri de cult demolate sau dispărute din centrul Capitalei. În timp, colecția a fost completată cu alte piese recuperate din diverse locuri ale orașului. Practic, fiecare piatră din curte spune povestea unei biserici care, azi, nu mai există.
Puțini știu că Stavropoleos a devenit și un loc al memoriei pentru monumentele distruse în perioada comunistă. Colecția muzeală a mănăstirii a fost organizată în memoria celor 25 de biserici demolate de regimul comunist și include fragmente de frescă și elemente recuperate de la monumente dispărute, printre care Biserica Ienei și Mănăstirea Văcărești.
După cum se știe, în anii sistematizării, cartiere întregi au fost rase de pe fața pământului. Biserici vechi de sute de ani au dispărut, iar multe dintre ele nu au mai fost reconstruite niciodată.
Ceea ce a rămas poate fi văzut astăzi, discret, în această curte. O cruce. O coloană. O inscripție aproape ștearsă de vreme. Fragmente care au supraviețuit atunci când clădirile din jur nu au mai avut aceeași șansă.
Poate că cel mai impresionant lucru la Stavropoleos nu este arhitectura spectaculoasă sau liniștea rară pe care o găsești aici. Ci faptul că acest loc funcționează ca o arhivă în aer liber a Bucureștiului dispărut. Fiecare piatră este o amintire salvată. Fiecare fragment vorbește despre un oraș pe care generațiile actuale nu l-au cunoscut niciodată.
Așa cum într-un parfum notele de bază nu sunt cele pe care le simți primele, dar sunt cele care îi dau profunzime și îl fac să reziste, la fel și aceste relicve țin încă în viață memoria unui București care altfel ar fi fost uitat.
În fiecare zi, turiști și bucureșteni trec pe strada Stavropoleos în drum spre restaurante, terase sau Centrul Vechi. Mulți fotografiază biserica și pleacă mai departe, puțini intră în curte. Și mai puțini știu că acolo, printre arcade, tei și pietre vechi, se află una dintre cele mai emoționante colecții de fragmente istorice din Capitală.
Adevăratul secret al Stavropoleos: nu este doar o biserică veche, ci locul în care Bucureștiul își păstrează, în tăcere, memoria și mirosul din alte vremuri.
Parfumul specific al Mănăstirii Stavropoleos este remarcat de mulți vizitatori de ani de zile. De 300 de ani, mirosul delicat de tămâie, lemn vechi și flori a pătruns în fiecare colț al lăcașului, asemenea unui parfum prețios păstrat într-o sticlă deschisă de secole. Atmosfera olfactivă unică transformă vizita într-o experiență memorabilă, care rămâne mult timp în amintirea celor care îi trec pragul.
Foto: Instagram
Citește și: Lespezile misterioase de la mănăstirea Cetățuia i-au oferit lui Hitler „cheia” destinului
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
