Simona Ionescu / Redactor Șef
Cele mai bizare legende s-au născut în jurul diamantului din „Titanic”, Inima Oceanului, un angajament al iubirii plasat în centrul intrigii filmului, grație reconstrucției imaginative oferite de regizorul James Cameron.
Povestea diamantului real începe în timpul domniei regelui francez Ludovic al XVI-lea. Cu toate acestea, puțini cunosc originea acestei bijuterii.
În film, Rose DeWitt Bukater alias Kate Winslet îl primește ca un cadou de logodnă de la Caledon Hockley și îl poartă în celebra scenă nud cu Jack Dawson (Leo DiCaprio). După naufragiu, Rose îl găsește întâmplător în buzunarul hainei pe care Cal i-o dăduse pentru a o acoperi și îl păstrează pe viață până când, foarte bătrână, după ce și-a spus povestea nepoatei sale și a căutătorului de comori Broke Lovett, se hotărăște să arunce colierul cu diamant înapoi în mare, epuizând astfel blestemul pe care îl ducea cu el.
O poveste emoționantă care, deloc surprinzător, a câștigat 11 premii ale Academiei, dar care ascunde un sâmbure de adevăr, întrucât este legată de un adevărat diamant, Hope ( n.r. – trad. – Speranța), cunoscut și sub numele de Albastrul Franței.
Primul proprietar al diamantului celebru a fost comerciantul francez Jean-Baptiste Tavernier, care intră în posesia lui în urma unui furt.
Obiectul fusese de fapt furat din ochiul unei statui a zeiței Sita din Golconda, India, la mijlocul secolului al XVI-lea. Legenda spune că, drept răzbunare, zeitatea l-a pedepsit pe hoț cu moartea, dar între timp diamantul de 112 carate ajunsese în Europa.
Faima sa ajunge la urechile lui Ludovic al XIV-lea care, vrăjit de frumusețea sa, se grăbește să-l cumpere.
În 1668, Regele Soare a dat diamantul lui Jean Pittan, un bijutier de la curtea regală, căruia i-a luat doi ani să finalizeze comanda, ajungând cu piatra la o dimensiune de 67,5 carate.
În 1749, celebrul diamant albastru a fost montat pe o broșă numită „Lâna de Aur”, dar piatra a fost supranumită „Albastrul Francez” datorită culorii sale vii, iar în inventarul Bijuteriilor Coroanei a fost estimată la 1 milion de lire sterline. Legătura dintre familia regală franceză și piatra prețioasă a fost ruptă în 1792, în timpul jefuirii Hotelului du Garde-Meuble din Place de la Concorde, unde erau păstrate bijuteriile coroanei. Diamantul dispare, iar proprietarii săi, Ludovic al XVI-lea și Maria Antonieta, sunt executați în anul următor.
La 20 de ani de la dispariție, există din nou vești despre faimoasa bijuterie albastră, care este documentată ca aparținând bancherului londonez Lord Henry Philip Hope, dar există o problemă:
În 1812, diamantul are doar 45 de carate față de cele peste 67 de carate, din 1792. Chiar și numele i-a fost schimbat în „Hope” (lb eng. Speranță), de la numele noului său proprietar și mulți se întreabă dacă este într-adevăr bijuteria coroanei.
Odată confirmată proveniența, diamantul rămâne în familie și trece, din generație în generație, descendentului Henry Francis Hope Pelham-Clinton, care în 1902 l-a vândut pentru a-și achita datoriile. Diamantul a fost cumpărat de brokerul american Simon Frankel, dar acesta din urmă dă repede faliment.
În 1908, un dealer și colecționar turc l-a cumpărat, dar s-a despărțit de el un an mai târziu, vânzând-o bijutierului francez Rosenau.
În 1909, Rosenau a vândut piatra unui membru al celebrei familii Cartier pentru 50.000 de franci. Pierre Cartier, nepotul fondatorului casei de modă Louis-François Cartier, este sigur că îl poate vinde l aun preț avantajos unei moștenitoare americane bogate, Evalyn McLean, dar știrile despre presupusul blestem începe să circule.
„Diamantul Speranței a cauzat probleme tuturor celor care l-au deținut”, titra Washington Post.
Totuși, bijuteria este vândută, dar cu o clauză: Cartier se angajează să ia înapoi bijuteria și să restituie banii, în cazul în care o nenorocire lovește familia McLean în următoarele 18 luni.
Soarta e potrivnică noii familii posesoare a celebrului diamant. În câțiva ani, fiul de nouă ani al familiei moare lovit de o mașină. Apoi fiica familiei, de 25 de ani moare din cauza unei supradoze. Capul familiei devine alcoolic și își părăsește nevasta, iar Evalyn McLean ajunge internată într-un spital de boli psihice.
În cele din urmă, bijuteria blestemată a ajuns la bijutierul Harry Winston în aprilie 1949. În 1953 a fost expus la expoziția The Court of Jewels, cinci ani mai târziu a fost dusă la Muzeul Național Smithsonian de Istorie Naturală din Washington, unde poate fi admirat și astăzi. Celebrul diamant albastru Hope care a inspirat povestea colierului din filmul „Titanic” atrage șase milioane de vizitatori în fiecare an și este considerat al doilea cel mai vizitat obiect de artă din lume, după Mona Lisa.
Surse foto: Paramount
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
