Primii oameni care au apărut pe pământ: Herto Man. Ce spun specialiștii

La vremea respectivă, descoperirea omului Herto a fost deosebit de importantă, deoarece era o perioadă din istoria omenirii despre care se cunoaște foarte puțin. Descris în mod oficial în 2003, Herto Man a fost considerat ca făcând parte din cele mai vechi rămășițe datate de Homo Sapiens. Să fie primii oameni de pe pământ?

Cei 12 indivizi au fost descriși ca încadrându-se chiar în afara omului modern în ceea ce privește anatomia. Ca atare, au fost numiți Homo Sapien Idaltu, care înseamnă „bătrân” în limba Afar din regiune. Apropierea dintre Homo Sapiens și Idaltu a reprezentat o transformare între ramura mai veche a Homo și omul modern, făcând ecou la „veriga lipsă” pe care antropologii victorieni o căutau pentru a lega omul de celelalte primate.

Istoria cercetării

Fosilele Omului Herto din 1997 reprezintă un craniu aproape complet, din care lipsește doar calota craniană stângă, câteva fragmente de craniu, inclusiv un os parietal și un craniu aproape complet al unui copil tânăr presupus a avea aproximativ 6 sau 7 ani.

În 2003, oamenii de știință au folosit sistemul de datare cu argon-argon pentru a data aceste oase în urmă cu 160.000-154.000 de ani, stabilind astfel unde se încadrează în înțelegerea noastră privind evoluția umană. Lucrarea care a fost publicată de Tim White a descris oasele ca fiind chiar în afara omului modern din punct de vedere anatomic.

Aceștia au luat în considerare cele mai timpurii specimene care au fost descoperite din Africa de Sud și au comparat structurile osoase. De aici, au reușit să distingă Idaltu ca o subspecie separată a ramurii Homo Sapiens.

Omul Herto este distinct din punct de vedere anatomic

Cu toate acestea, într-o altă lucrare publicată în aceeași perioadă, Chris Stringer s-a îndoit de validitatea concluziei conform căreia aceste oase reprezentau o subspecie a lui Homo Sapiens. Concluziile sale se bazau pe compararea oaselor cu cele găsite în Australasia, datând din perioada pleistocenului târziu, o epocă geologică care a durat 2,5 milioane de ani înainte de a se încheia abia acum 12.000 de ani.

White și colegii săi cercetători au luat notă de aceste îngrijorări, dar au considerat totuși că Omul Herto este, în acest moment, distinct din punct de vedere anatomic de toți ceilalți. Mai recent, în 2011, Kyle Lubsen și Robert Corruccini, antropologi americani, au comparat cranii care fuseseră găsite în Israel observând cât de asemănătoare erau.

Anatomia lui Herto Man

Acest lucru a dus la concluzia că Omul Herto era clar distinct. Această concluzie a fost apoi coroborată de Robert McCarthy și Lynn Lucas în 2014. Aceștia au folosit un eșantion mult mai mare decât White și au ajuns la aceeași concluzie ca și Lubsen și Corruccini.

Foarte asemănător cu cel al omului modern, craniul Herto are o boltă craniană înaltă care înconjoară creierul. Acesta avea o formă generală globulară din lateral, cu o față relativ plată. Volumul creierului era de aproximativ 1.450 de centimetri cubi.

Acest lucru plasează dimensiunea creierului Omului Herto foarte aproape de cea a lui Homo Sapiens modern, cu volumul creierului nostru de 1.500 de centimetri cubi (92 de centimetri cubi). Mai mult, craniul Omului Herto este robust, cu o creastă a sprâncenelor proeminentă, asemănătoare cu cea a indigenilor australieni și a locuitorilor din insulele din Pacific din zilele noastre, ceea ce sugerează că sunt identici din punct de vedere morfologic.

Craniul omului Herto este mai lung

Cu toate acestea, există și diferențe. În comparație cu craniul uman mediu din zilele noastre, craniul Herto este considerabil mai lung și are dimensiuni mai mari în general. În schimb, pomeții și oasele parietale (partea din spate a craniului) sunt relativ slabe, deși are un os occipital puternic flexat la baza părții din spate a craniului.

Cum erau acești oameni?

Se știe că regiunea în care au fost găsite aceste oase este o regiune nisipoasă, cu depozite sedimentare provenite din râuri, ceea ce poate indica un mediu lacustru de apă dulce. Cu toate acestea, este cert faptul că omul Herto a prezentat câteva caracteristici foarte umane: foloseau unelte și își îngropau morții. Printre uneltele găsite împreună cu oasele se numără unelte realizate prin cioplire de piatră.

Printre aceste unelte se numărau clești și topoare. Astfel de unelte ca acestea sunt descoperiri rare.

Siturile în care a fost găsit omul Herto sunt asociate și cu carcase de bovine și hipopotami, care prezintă exemple de urme de tăieturi făcute de om. Acest lucru indică o tradiție îndelungată de măcelărire, cu un gust pentru hipopotam.

Este posibil ca, având resurse abundente și un stil de viață de vânător-culegător, omul Herto să se fi bucurat de o existență mult mai plăcută decât cea a agricultorilor care au apărut în mileniile următoare.