Prohodirea lui Mihai Eminescu în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București

„Un aspect notabil din istoria încărcată cu atât de multe evenimente a bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” este și popasul de suflet din data de 17 iunie 1889, pe care am dorit să-l pomenesc în această lucrare.

Când marele poet român Mihai Eminescu a trecut la viața cea veșnică, la 15 iunie 1889, aducerea trupului său neînsuflețit pentru slujba de înmormântare la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” a fost de la sine înțeleasă, întrucât din când în când poposea în acest sfânt locaș încărcat de istorie, pentru a vorbi cu Dumnezeu…

Această biserică ctitorită de către cel mai mare sfânt martir român-Constantin Brâncoveanu, își deschidea brațele ca să primească la sânul ei duhovnicesc pe cel mai mare poet al neamului românesc-Mihai Eminescu…El, bine spunea, că  „dacă românul are o mamă, aceea este Biserica Ortodoxă…” Așadar, în ziua de 17 iunie 1889, trupul fără de suflare al lui Mihai Eminescu, depus în biserica “Sfântul Gheorghe Nou”, era înconjurat de flori și de o impresionantă asistență”, amintește Pr. Emil Nedelea Cărămizaru (foto).

Moment istoric relatat în presa vremii

Reproducem, așa cum a relatat părintele în monografia citată, un articol din presa vremii, cu valoare de document, care vorbește despre acest eveniment istoric.

„După  întocmirea actului de deces, corpul neînsuflețit al lui Mihai Eminescu a fost depus, sâmbătă 17 iunie, în biserica Sfântul Gheorghe Nou,  din strada Colței la întretăierea cu strada  Lipscani, așezat  într-un sicriu deschis.  Pe sicriu, erau depuse coroane din partea Academiei Române, a Presei Române, apoi din partea Societăților studențești Unirea și Tinerimea Română, de asemenea, din partea ziarelor Constituționalul, Naționalul și Fântâna Blanduziei și din partea prietenilor.

Catafalcul era de o simplitate remarcabilă, presărat cu flori și ramuri de tei. O singură lumânare de ceară lumina catafalcul, iar lângă ea erau depuse poeziile lui Eminescu, Convorbirile literare și Fântâna Blanduziei.

În biserică se aflau primul-ministru Lascăr Catargiu, Mihail Kogălniceanu, Teodor Rosetti, N. Mândrea, Generalul G. Lahovari de la Societatea geografică, apoi Titu Maiorescu și soția, cu mulțime de doamne și domnișoare, Ștefan Mihăilescu, director în Ministerul Învățământului, Colonel Algiu, Steriade, M. Cerchez, profesori, artiști și o masă mare de ziariști, studenți și elevi.

Nimeni din partea familiei, notează cu mâhnire Maiorescu. Serviciul religios s-a desfășurat cu participarea corului mitropolitan condus de Constantin Bărcănescu. A impresionat profund cântecul de jale cu textul poeziei  „Mai am un singur dor”…

„N-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor”

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru arată că, din amvonul bisericii, Grigore Ventura redactor la ziarul „Adevărul”, a rostit un emoționant necrolog: <<Acel care zace aici, înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi, conservatorii, nici jurnaliștii, nici liberalii n-au dreptul de a-l revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor. În adevăr, el a fost ziarist, a fost chiar dintre cei de frunte.

Dar laurii nepieritori nu i-a cules ca soldat al condeiului, ci ca poet… privind la opera pe care a făurit-o într-o viață de 39 de ani, oricine poate să-și închipuie ce ar fi devenit Eminescu dacă Pronia Cerească i-ar fi hărăzit zile mai lungi, dacă ar fi putut să ajungă la vârsta în care avântul tinereții și talentul se completează prin maturitatea ideilor și experiența lumii…>>.

„Cortegiul funerar a pornit spre cimitir la ora 17,30. Sicriul a fost ridicat din biserică și pus într-un car funebru, simplu, îmbrăcat în negru și tras de doi cai. Convoiul funerar, având în frunte un preot și urmat de o asistență numeroasă, s-a pus în mișcare pe strada Colței spre Universitate, făcând un scurt popas în fața Universității, în dreptul statuii lui Eliade Rădulescu și a lui Mihai Viteazul. Aici, poetul a fost elogiat de D.A. Laurian și de studentul Calmuschi.

Studentul, cu o voce tremurândă, a început necrololgul său cu versurile poetului: <<Făclie de veghe pe umezi morminți,/ Un sunet de clopot în orele sfinte,/ Un vis, ce își moaie aripa-n amar,/ Astfel ai trecut de al lumii hotar>>. Impresia cuvântării studentului Calmuschi a fost puternică, după cum notează Maiorescu. S-a tipărit în „Fântâna Blanduziei” , din 25 iunie 1889.

De la Universitate, convoiul mortuar a urmat drumul pe Calea Victoriei, Calea Rahovei, Câmpia Filaretului și Calea Șerban Vodă, până la Cimitirul Bellu, denumit și Cimitirul Șerban-Vodă.  Aci, studenții Școalei Normale Superioare au luat pe umeri sicriul și l-au purtat până la mormântul săpat sub un tei, la căpătâiul căruia și-a adus ultimul său salut dr. Neagoe, prieten și coleg al poetului din vremea studiilor universitare la Viena, care plângea în hohote, impresionând adânc asistența. În cele din urmă, sicriul a fost coborât în groapă, peste care s-a aruncat pământul, totul fiind acoperit cu flori și crengi de tei înflorit”…

Scrisoarea lui Titu Maiorescu

Peste patru zile de la ceremonia înmormântării lui Eminescu, Maiorescu, stăpânit de emoțiile momentului, scria Emiliei, la Iași

„Emilio dragă,

În biserica Sfântul Gheorghe Nou coșciugul deschis al lui Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poeziilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la coșciug și pentru tine, și ți-o trimit aici…”

Biserica Sfântul Gheorghe Nou, un Panteon al marilor personalități

„Devenită un adevărat Panteon al unor mari  personalități ale României, Biserica Sfântul Gheorghe Nou a primit de-a lungul timpului, la sânul ei îndoliat și alți oameni de cultură și știință.

Printre aceștia, și trupul neînsuflețit al primului aviator român și constructor de avioane, Aurel Vlaicu a fost prohodit în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, al cărui aparat de zbor s-a prăbușit între localitățile Bănești și Câmpina. Slujba religioasă a avut loc la data de 31 august 1913, după care marele aviator a fost înmormântat la Cimitirul Șerban Vodă (Bellu) din Capitală.

Deasemenea, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Ioan Alexandru sau Nicolae Titulescu, precum și multe alte personalități ale României au primit slujba de prohodire în această biserică emblematică a României”, a mai arătat Pr. Emil Nedelea Cărămizaru în monografia citată.

Sursa foto: Evz.ro

Rusalii 2021. Ce este interzis să faceți în această zi