Realitatea pe care Casa Regală și-ar dori-o ascunsă: Regina, cel mai prolific baron al drogurilor din istorie

Realitatea pe care Casa Regală britanică și-ar dori-o pusă sub tăcere este că Regina Victoria (1837 – 1901) a fost, în realitate, cel mai prolific baron al drogurilor din istorie. Imperiul narcoticelor pe care l-a construit a fost atât de vast, profitabil și distructiv, încât eclipsează orice cartel modern.

Într-o lume în care Pablo Escobar se ascundea de autorități, în junglă, iar El Chapo săpa tuneluri pentru a evada din închisoare, Regina Victoria a și-a condus imperiul drogurilor domnind pașnic de pe tronul său, finanțând un imperiu al dependenței și al morții.

Deși mulți încă o văd pe Victoria ca pe o regină sobră, rigidă și conservatoare, dezvăluirile publicate de Time Magazine demontează acest mit și prezintă realitatea. Regina Victoria a fost cel mai prolific baron al drogurilor din istorie.

Ea a devenit o mare consumatoare de droguri încă din adolescență, la recomandarea medicilor. La începutul domniei, consuma opiu, cannabis și cocaină. A devenit dependentă și și-a transformat dependența într-o armă de politică externă, având China ca țintă principală.

Rutina zilnică: droguri la micul dejun

Istoria consemnează că unul dintre drogurile preferate ale reginei era opiul, pe care nu-l fuma, ci îl consuma sub formă de laudanum – un amestec de opiu și alcool, folosit în secolul al XIX-lea ca leac pentru orice, chiar și pentru erupțiile dentare ale bebelușilor. Regina lua o înghițitură de laudanum în fiecare dimineață, ca parte a rutinei sale zilnice.

De asemenea, îi plăcea cocaina, care, la acea vreme, nu era interzisă și era vândută liber. O consuma sub formă de gumă de mestecat și vin, iar în timpul crampelor menstruale bea cannabis lichid, evident, la recomandarea medicilor. Totodată, a folosit cloroform în timpul nașterii, descriind experiența ca fiind „incredibil de minunată”.

Regina opiului

Când Regina Victoria a urcat pe tron, în 1837, avea doar 18 ani. Marea Britanie se confrunta cu o problemă majoră: cererea pentru ceai chinezesc era uriașă, dar China nu era interesată să cumpere nimic în schimb. Soluția? Opiul – un narcotic cultivat intens în India, țară aflată sub control britanic.

China nu voia opiul britanic adus din India, dar Marea Britanie a forțat intrarea pe piață. Acțiunea a fost așa de eficiență încât a declanșat o de dependență la scară în masă  în China. Piața chineză a fost invadată de opiul britanic și s-a produs o inversare a deficitului comercial. Potrivit sursei citate, până în anii 1840, vânzările de opiu reprezentau între 15 – 20% din veniturile anuale ale Imperiului Britanic.

Când China a spus „nu”, Marea Britanie a declarat război

Văzându-și țara devastată de dependența de opiu, oficialul chinez Lin Zexu i-a trimis Reginei Victoria o scrisoare în care apela la moralitate: de ce otrăvea Marea Britanie China în timp ce primea în schimb ceai, mătase și porțelan?

Se spune că Regina, care era deja o femeie trecută de 40 de ani, nici măcar nu a citit scrisoarea. În schimb, când Lin a interceptat o flotă britanică și a distrus opiu în valoare de 2,5 milioane de lire sterline, Regina Victoria a răspuns cu forță militară completă, declanșând ceea ce istoria numește „Primul Război al Opiului”. China nu a avut nicio șansă în fața forței armate britanice. A pierdut războiul, iar tratatul de pace rezultat a oferit Marii Britanii Hong Kong-ul, imunitate legală pentru cetățenii britanici din China și acces extins la comerțul cu droguri.

În mod ironic, deși vindea opiu chinezilor, Marea Britanie a refuzat să le vândă cocaină, considerând că acest drog este prea „sigur și sănătos” pentru a fi consumat în mod abuziv.