Simona Ionescu / Redactor Șef
Din nefericire, în februarie 1927, gloria lui s-a transformat într-o tragedie de film: soția lui, Nelly Koveszdy‑Grozăvescu, într-un acces de gelozie patologică, i-a pus țeava pistolului la ceafă și a tras. Grozăvescu s-a stins instantaneu, la numai 31 de ani. Cazul a stârnit un scandal uriaș după ce Nelly a fost achitată pe motiv de „lipsă de discernământ”, îngropând nu doar o viață de excepție, ci și încrederea în justiție.
Traian Grozăvescu s-a născut la 21 noiembrie 1895 în Lugoj, pe atunci parte a Austro‑Ungariei. A urmat Facultatea de Drept și cursurile Academiei de Muzică la Budapesta, iar după Primul Război Mondial, a debutat la Opera din Cluj în 1919, câștigând rapid inima publicului.
Talentul lui i-a adus contracte la Opera de Stat din Viena (din martie 1923), apoi la Budapesta și Berlin. O voce comparată cu trilurile cristaline ale lui Castell și admirată de somități muzicale precum Richard Strauss, Arturo Toscanini și Pietro Mascagni.
În 1923, o cunoaște pe Nelly Koveszdy. Ea divorțează pentru el, renunță la un copil și devine profund posesivă şi geloasă pe fiecare admiratoare, pe fiecare rol și se manifesta oribil la fiecare apariție în public. Un interviu cu nepotul tenorului, Dan Traian Demeter, scoate la iveală urme ale unei personalități fragile, mereu tulburată de neliniște și obsesie.
Se zvonește că artistul avea o relație efemeră cu o colegă, ceea ce ar fi stins complet rațiunea lui Nelly.
Pe 14 februarie 1927, Grozăvescu a interpretat magistral rolul Ducelui în „Rigoletto” pe scena Operei de Stat din Viena, alături de baritonul Georges Baklanoff. Ironia sorții: aria sa de adio conținea exact refrenul: „Oh, cât de înșelătoare sunt inimile femeilor”.
Pe 15 februarie, după repetiții, într-un apartament din Lacherfelderstraße nr. 62, Viena, Nelly, într-un acces de furie, s-a apropiat de soțul ei cu un revolver, a tras, iar glonțul i-a străpuns ceafa și a ieșit prin tâmpla dreaptă. Acesta a avut o moarte fulminantă, chiar sub ochii surorii sale, Olga.
Procesul care a urmat a avut protagonisți iluștri: apărătorul era celebrul Heinrich Steger. Nelly a pledat că a fost lipsită de discernământ, fapt pus pe seama stării post‑naștere și a depresiei de după pierderea copilului. Instanța a acceptat și a suspendat acuzațiile (crima pasională nu era incriminată explicit în legislație), iar sentința a produs furie publică.
După achitare, Nelly a dispărut din viața publică, iar autoritățile au clasificat-o ca pe o victimă, nu ca pe o criminală.
Grozăvescu era aproape de un debut de vis la Metropolitan Opera din New York, despre care anunța presa română din Cleveland pe 17 august 1926. În februarie 1927, valizele îi erau deja făcute, ca o ironie a sorții.
După asasinat, trupul a fost repatriat la Lugoj, pentru a fi înmormântat la 23 februarie, iar orașul i-a ridicat un bust, astăzi distrus și ignorat, într-un parc din Timișoara.
Din Lugoj până în Viena, de la rolurile glorioase de pe marile scene, la un pistol și un verdict incredibil, drumul lui Traian Grozăvescu rămâne o poveste cutremurătoare de geniul risipit, de iubire transformată în crimă, și de lacune juridice care au ridicat ziduri între morală și justiție.
Astăzi, memoria sa renaște prin concursuri de canto din Lugoj și plăci comemorative. Măreția artei sale și ecoul unei cariere neterminate continuă să răsune.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
