Secretele ascunse din Turnul Colței, cea mai înaltă clădire din Bucureștiul interberlic. A dominat orașul aproape două secole
Turnul Colței a reprezentat timp de aproape două secole cel mai impunător reper arhitectural al țării, dominând orizontul citadin ca fiind cea mai înaltă construcție din București. Ridicat la o cotă impresionantă de aproximativ 50 de metri, colosul din cărămidă și piatră îmbina armonia stilului brâncovenesc cu rafinamentul barocului european, fiind zărit de la zeci de kilometri depărtare de călători și negustori.
Inițiativa ridicării edificiului a aparținut marelui spătar Mihail Cantacuzino, ctitorul primului ansamblu spitalicesc modern din Țara Românească. Lucrările de construcție au debutat în anul 1709, iar la finalizarea din 1715, Turnul Colței asigura poarta de acces principală în incinta mănăstirească, adăpostind totodată un orologiu public de mare precizie adus din Europa Centrală.
Dar Turnul Colței a devenit rapid și teatrul unor evenimente politice dramatice, dar și locul unde au fost ascunse documente de importanță excepțională. Cronicile vremii consemnează că spătarul Mihail Cantacuzino ar fi tăinuit în încăperile de la nivelurile superioare o parte consistentă din arhiva familiei sale, cuprinzând zapise de proprietate, hrisoave domnești și corespondență diplomatică secretă.
În toamna anului 1714, în contextul executării domnitorului Constantin Brâncoveanu la Istanbul, trimișii Porții Otomane au descins la București și au pătruns forțat în încăperile din Turnul Colței pentru a confisca aceste dosare secrete.
Legenda spune și că Turnul Colței ar fi ascuns vaste galerii subterane și pasaje secrete de refugiu, care ar fi comunicat direct cu hanurile fortificate și marile reședințe boierești din zona centrală. Deși cercetările arheologice au confirmat doar existența unor pivnițe boltite masive sub fundație, mitul coridoarelor subterane pe care le-ar fi deținut Turnul Colței a rămas adânc întipărit în istoria locului.
O altă legendă leagă ridicarea construcției de prezența unor soldați suedezi din oastea regelui Carol al XII-lea, ajunși în Țara Românească după bătălia de la Poltava din 1709. Pe lângă aceste lucruri, se știe că Turnul Colței a îndeplinit și o funcție practică: a fost principalul punct de veghe al orașului împotriva incendiilor frecvente.
Paznicul postat în foișorul superior semnala focurile izbucnite în cartiere prin bătăi ritmice de clopot, ghidând prompt intervenția echipelor de pompieri.

Secretele ascunse în Turnul Colței, cea mai înaltă clădire din Bucureștiul interberlic. A dominat orașul aproape două secole. Declinul monumentului a început în octombrie 1802, după seismul cunoscut drept „Cutremurul cel mare”, cu o magnitudine estimată la 7,9 grade pe scara Richter, care a distrus etajele superioare.
Deși a fost consolidat ulterior, cutremurul din 1838 a provocat noi fisuri structurale grave, transformând clădirea într-un martor șubrezit al vremurilor apuse. Procesul accelerat de modernizare urbană de la finalul secolului al XIX-lea a pecetluit soarta monumentului.
În vara anului 1888, municipalitatea condusă de primarul Pache Protopopescu a decis demolarea completă a ruinelor pentru a permite trasarea și lărgirea bulevardului Colțea (actualul bulevard Ion C. Brătianu). În pofida protestelor formulate de oameni de cultură, Turnul Colței a fost pus la pământ, rolul său fiind preluat ulterior de Foișorul de Foc.
Secretele ascunse din Turnul Colței, cea mai înaltă clădire din Bucureștiul interberlic. A dominat orașul aproape două secole. Puțini știu că Turnul Colței adăpostea un mecanism orologic adus din țările germane, reglat constant de un ceasornicar plătit direct din visteria spitalului, o raritate absolută pentru Țara Românească a secolului al XVIII-lea.
Clopotul cel mare, care avea o greutate impresionantă de circa trei tone, a fost dăruit de jupâneasa Păuna Greceanu și scotea un sunet atât de puternic încât se spune că se auzea până în satele din Ilfov.
Totodată, înainte de apariția hărților moderne, ofițerii topografi austrieci și ruși foloseau foișorul înalt al turnului drept punct trigonometric de referință pentru a desena primele ridicări topografice și planuri urbane detaliate ale întregului București vechi.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook