Secretele bine tăinuite de la mănăstirea Sfânta Sofia din Istanbul. Camere misterioase, altar din aur și cruci sculptate în fildeș
Dincolo de cupola care pare suspendată între cer și pământ, mănăstirea Sfânta Sofia ascunde încăperi, tuneluri și legende despre odoare dispărute, într-un spațiu în care arhitectura și memoria se întâlnesc.
În inima cartierului istoric Sultanahmet, mănăstirea Sfânta Sofia nu este, în sens strict, o mănăstire, ci o fostă catedrală imperială, cunoscută astăzi oficial drept Marea Moschee Ayasofya. Termenul folosit în titlu aparține însă tradiției românești, iar istoria edificiului rămâne mult mai bogată decât poate sugera o singură denumire.
Actuala clădire este a treia construcție ridicată pe acest loc. Prima biserică, inaugurată în secolul al IV-lea, a fost asociată domniei lui Constanțiu al II-lea. O a doua bazilică, ridicată în vremea lui Theodosius al II-lea, a fost distrusă în timpul revoltei Nika, în 532. La scurt timp, împăratul Iustinian I a comandat reconstrucția, dorind un edificiu care să exprime puterea Imperiului Roman de Răsărit.
Pentru proiect, el i-a chemat pe Anthemius din Tralles și Isidor din Milet, specialiști în geometrie și mecanică. Între anii 532-537, cei doi au conceput un spațiu dominat de o cupolă cu diametrul de aproximativ 31 de metri. Cupola originală s-a prăbușit parțial după cutremurul din 558, iar forma pe care o vedem astăzi este rezultatul reconstrucțiilor și consolidărilor ulterioare.
La inaugurarea din 27 decembrie 537, cronica lui Procopius îl prezintă pe Iustinian exclamând: „Te-am învins, Solomon!”, aluzie la Templul din Ierusalim. Privită ca document istoric, mănăstirea Sfânta Sofia ilustrează ambiția unui împărat care a vrut să ridice cea mai impresionantă biserică a lumii creștine.
Cât privește sumele puse la bătaie, se spune că Iustinian a investit atâția bani încât a golit finanțele statului. Iar decorațiunile, pavimentele, placajele din marmură și mozaicurile sunt unice în lume. Totodată Sfânta Sofia, cunoscută în vechime ca Biserica cea Mare a adunat și cea mai importantă colecție de artă religioasă din lume.
E vorba de altarul de aur, precum și de cruci sculptate în fildeș și ferecate în aur și argint încrustat cu pietre prețioase, dar și obiecte de uz liturgic de asemenea din aur și argint lucrate cu email.
Se vorbește, de asemenea și despre un tron patriarhal din argint aurit. Tehnica cloisonné, folosită la realizarea unor asemenea piese, presupunea turnarea emailului în mici compartimente delimitate de fire metalice. În epoca bizantină, aceste obiecte nu aveau doar rol decorativ, ci exprimau prestigiul religios și politic al Constantinopolului.

După cucerirea Constantinopolului, în 1453, bazilica a fost transformată în moschee de Mehmed al II-lea. Au apărut minarete, mihrabul și mimbarul, în timp ce elementele creștine au fost acoperite, îndepărtate sau integrate într-un nou decor. Sfânta Sofia a fost biserică până în anul 1453 când soldații turci au năvălit în sfântul locaș, și mulți creștini bătrâni au fost uciși, iar alții au fost puși în lanțuri.
Potrivit legendei, o parte din preoții care au slujit în acel moment au apucat să ia cele mai venerate odoare respectiv Sfântul Disc și Sfântul Potir și s-au îndreptat spre zidul de miazăzi al altarului.
În acel moment zidul s-a deschis și aceștia au fost prinși în interior. Și tot în acea zi, capodopera lui Iustinian I a fost transformată în moschee. Și așa a rămas până în anul 1931 când a devenit muzeul Ayasofya Muzesi, fiind al doilea cel mai vizitat loc al Turciei.
Unul dintre cele mai persistente mistere ale mănăstirii Sfânta Sofia este legat de spațiile subterane. Relatări despre cercetări arheologice din 2009 menționează intrări către tuneluri, una în pronaos și alta în zona naosului, acoperită de o placă de marmură și marcată cu mai multe cruci ceramice.
În încăperile cercetate au fost găsite fragmente de sticlă, ceară, un recipient militar datat 1917 și urme ale unor amenajări pentru apă. Cercetătorii au identificat, potrivit acestor relatări, și mai multe morminte despre care s-a presupus că aparțineau unor foști slujitori ai bisericii. De aici s-a tras concluzia că vasul ar fi fost al unor soldați englezi din perioada Primului Război Mondial care l-ar fi scăpat când încercau să ia apa din fântână.
Secretele bine tăinuite de la mănăstirea Sfânta Sofia din Istanbul. Camere misterioase, altar din aur și cruci sculptate în fildeș. Alte descoperiri vorbesc despre câteva morminte ale creștinilor, posibil ale unor foști slujitori ai bisericii, precum și la un lanț prins de două cârlige înfipte în zid.
Acest lucru demonstrează că biserica ar fi fost și loc pentru întemnițați. Și tot în acest loc au fost găsite și osemintele unui copil ce se crede că ar fi fost înmormântat în perioada bizantină, dar și un mormânt care în urma cercetărilor se crede că ar aparține sfântului Antigon.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook