Viața demnă de film a bărbatului care nu a ieșit din casă 22 de ani, de frica autorităților comuniste

Multe dintre victimele sistemului comunist, la începuturile lui, au fost țăranii care s-au opus colectivizării forțate. Ilie Alexoaie (1929 – 2008) a fost unul din ei. Un june țăran din comuna Roma, județul Botoşani. Oponent al colectivizării a ajuns să ducă o viață demnă de film, trăind, ascuns de comuniști, nu mai puțin de 22 de ani, închis în casă. Mai exact, într-o groapă săpată în vatra sobei, în casa părintească.

Revolta anticomunistă din comuna Roma, oprită cu Armata

În urma plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 3 – 5 martie 1949 s-a decis adoptarea modelului sovietic de „transformare socialistă a agriculturii”, trecându-se la colectivizarea forțată a țăranilor. Practic, acestora le-au fost luate pământurile și animalele, utilajele agricole, care au devenit toate bunuri ale statului. Unii s-au opus, iar printre ei și Ilie Alexoaie, împreună cu tatăl spuși alți 500 de consăteni. Nu era de acord ca pământul familiei sale să fie preluat de comuniști. Totul s-a întâmplat în vara lui 1949.

Pe 12 iunie 1949, toţi sătenii din Roma au fost chemaţi în centrul satului, la Primărie. „Tovarăşii” le-au spus că trebuie să-şi dea pământurile statului și că va fi înființată Gospodăria Agricolă Colectivă (GAC). Oamenii însă, au pus mâna pe pari şi pe coase. Cei 500 de gospodari i-au fugărit prin tot satul pe activiştii de partid şi pe jandarmii care îi însoțeau. Nu puțini au fost prinși de țăranii revoltați și bătuți. Conflictul a luat așa o amploare, încât în mica localitate din nordul Moldovei a fost trimisă Armata.

Printre „revoluţionarii“ din centrul satului se afla şi Ilie Alexoaie, un tânăr de 19 ani, care venise cu tatăl său, Dumitru. Tânărul şi-a apărat părintele de jandarmi şi, luat de val, a împărțit pumni comuniştilor. Oamenii își amintesc că a culcat la pământ un activist de partid şi o „tovarăşă” comunistă. Imediat au urmat represaliile. Când a ajuns Armata în sat, fiecare țăran a fugit pe unde a putut. Aflând că numele lui este pe „lista neagră” și că urma să fie arestat, tânărul a fugit de acasă. Nici prin gând nu i-a trecut ce urma. Ilie s-a ascuns iniţial pe câmp şi prin căpiţele de fân. A rezistat câteva luni, mâncând ce apuca, inclusiv cu rădăcini.

Viața demnă de film a bărbatului care a stat ascuns 22 de ani

Tânărul considerat de regimul comunist un element periculos care a încercat să „răstoarne ordinea de stat“ a fost, astfel, singurul care a scăpat. Restul sătenilor au fost prinși, și pedepsiți, ajungând, asemeni tatălui băiatului, în carceră.

Ilie Alexoaie a povestit ce s-a întâmplat după ce a fugit de acasă, într-un interviu acordat în anul 1997 lui Daniel Popa și păstrat în Arhiva de Istorie Orală din cadrul Centrului Internaţional de Studii-Memorial Sighet. Din iunie până în noiembrie 1949 a stat ascuns. Apoi, la mijlocul lunii, îmbolnăvit. „Când am văzut că nu mai pot m-am îndreptat spre casă. Acasă era mama cu soru-mea (n.r. tatăl său fusese prins de comuniști și încarcerat). Ş-am bocănit în geam, o ieşât mama afară, i-am povestit toată treaba, şî mi-o făcut ascunzătoare în jira cu paie – în altele locuri şură să spune, da’ la noi jiră di paie – ş-am zăcut acolo până prin mai.

Ş-apăi mi-am făcut ascunzătoare prin grajd. După vreo şapti ani di zâli, mi-am făcut pân casă ascunzătoare, şî n-ave’ cum să mă prindă. Da’ nici ei n-o fost… ei o fost pentru luat salarii – o vinit odată, m-o căutat, şî eu eram în pod, la grajd, da’ nu m-o găsât… Şî nu m-am prezentat 22 dă ani şî patru luni până o murit mama mea, în ’71, aici am stat”, a relatat Alexoaie.

Doar noaptea ieșea din casă, îmbrăcat în hainele mamei

Ilie Alexoaie ieşea noaptea din casă, ca să își ajute mama. Îmbrăcat în hainele ei, ca să nu fie recunoscut, crăpa lemne, strângea fânul mai repara una, alta prin gospodărie. Lungile ore petrecute ascuns în spatele sobei, Ilie Alexoaie și le-a umplut deprinzând îndeletniciri feminine, să țeasă și să coasă. Învăţase bine aceste meșteșuguri, iar când nu dormea făcea straie populare.

„Făcea nişte straie foarte frumoase. Ne-au rămas şi nouă câteva rânduri. Când a murit, în 2008, l-am înmormântat în haine făcute de el. Sunt convinsă că erau oameni care ştiau de el. Dar nimeni nu l-a trădat. Iar comuniştilor nu le-a venit ideea să caute în sobă. Acesta a fost norocul tatălui meu“, a povestit, mulți ani mai târziu, Anca, fiica lui Ilie Alexoaie, conform Adevărul.ro.

De la înmormântare s-a dus în pețit, apoi la Miliție

Ilie Alexoaie a reținut exact perioada în care a trăit ascuns: 12 iunie 1949 – 25 octombrie 1971. Așa convenise cu mama sa, să stea ascuns până la moartea ei. După aceea, și-a anunțat la Miliție prezența. A fost reținut câteva zile, bătut, dar apoi i-au dat drumul. Probabil au considerat și milițienii că omul se arestase singur, șapte ani în podul grajdului și alți 15 în groapa săpată în casă, în vatra din spatele sobei. Și apoi, trecuseră 2 decenii și mai bine, bărbatul nu mai era periculos.

După priveghiul la căpătâiul mamei defuncte a cerut-o de nevastă pe Elena, cu 10 ani mai tânără decât el, Ilie Alexoaie având deja 42 de ani. După ce a fost eliberat de milițieni, s-a întors să muncească pământul, la CAP. El rra agricultor. Asta știa cu adevărat să facă, şi, în plus, trebuia să-şi întreţină familia. În 1981, soţia lui a născut-o pe Anca, unica lor fiică.

După Revoluție, Ilie Alexoaie şi-a primit pământul înapoi. Fiica lui a relatat că s-a plimbat ore întregi pe teren. Se oprea și mângâia pământul. A continuat să îşi lucreze ogorul şi a refuzat să vorbească despre ceea ce a trăit.

La Roma a fost una din primele revolte anticomuniste, spun istoricii

Întinsă pe șapte coline, localitatea botoşăneană și-a primit numele Roma 1926. Comuna a fost împrejmuită cu gard de sârmă ghimpată din 1950 până în 1970, comuniștii dorind să prevină astfel furturile. Dar și să le amintească sătenilor care se revoltaseră la colectivizare cine era deasupra lor.

Aşezarea datează din vremea lui Ştefan cel Mare, pe atunci numindu-se  Cotârgaci, sat care există şi astăzi. Din generaţie în generaţie, oamenii au lucrat pământurile boierilor, până în 1923, când, după Legea Agrară, sătenii, majoritatea veterani din Primul Război Mondial sau chiar de la cel din 1877, au fost împroprietăriţi de către regele Ferdinand I. Istoricii arată că revolta din iunie 1949 de la Roma a fost printre primele forme de luptă anticomunistă din ţara noastră.

Surse foto: Memorial Sighet, Știri Botoșani, Adevărul