Simona Ionescu / Redactor Șef
Primul indiciu că ceva ieșit din comun se întâmpla în conac au fost pașii auziți în miez de noapte în anii 1860. Fantoma unei călugărițe, doi călăreți fără cap, o trăsură fantomă, sunetul fantomatic al clopotelor servitorilor și aruncarea de sticle sunt doar câteva dintre incidentele paranormale raportate la Borley Rectory.
Construit în 1862 de reverendul Henry Dawson Ellis Bull pentru a servi drept reședință parohială, acest conac victorian în stil gotic a intrat în legendă datorită seriei de incidente inexplicabile care au atras atenția lumii întregi. De la apariții fantomatice la obiecte care zboară și mesaje scrise de mâini nevăzute, povestea sa rămâne este un amestec de mister, groază și uneori de scepticism.
Încă de la construcția sa, Borley Rectory a fost învăluit în povești stranii. Localnicii susțin că primele fenomene au apărut în jurul anului 1863, când pași inexplicabili au fost auziți în interiorul casei. Pe 28 iulie 1900, patru dintre fiicele reverendului Bull au raportat că au văzut fantoma unei călugărițe la amurg, la aproximativ 37 de metri de casă.
Au încercat să vorbească cu ea, dar aceasta s-a risipit în aer pe măsură ce se apropiau. Organistul local, Ernest Ambrose, a confirmat ulterior că familia Bull era convinsă că văzuse fantome de mai multe ori.
Legenda spune că această călugăriță ar fi fost o tânără care, în Evul Mediu, ar fi avut o relație interzisă cu un călugăr de la o mănăstire veche din zonă. Când povestea lor a fost descoperită, el ar fi fost executat, iar ea, zidită de vie, o pedeapsă cruntă care ar fi condamnat-o să bântuie locul pentru eternitate.
După moartea reverendului Bull în 1892 și a fiului său, Harry Bull, în 1927, conacul a rămas liber până în 1928, când reverendul Guy Eric Smith și soția sa s-au mutat acolo. La scurt timp, soția lui Smith a găsit într-un dulap un pachet maro conținând craniul unei femei tinere.
Un semn sumbru care a marcat începutul coșmarului. Familia a raportat clopote de serviciu care sunau singure, deși fuseseră deconectate, lumini inexplicabile la ferestre și sunetul unei trăsuri trase de cai în miez de noapte.
Disperată, familia a contactat ziarul Daily Mirror, care l-a trimis pe investigatorul paranormal Harry Price să cerceteze cazul în iunie 1929. Sosirea lui Price a coincis cu o intensificare a fenomenelor: pietre și vaze aruncate, pași grei și șoapte stranii. Rapoartele sale au făcut ca Borley Rectory să devină un fenomen național, iar Price a numit-o „cea mai bântuită casă din Anglia”.
În 1930, reverendul Lionel Foyster și soția sa, Marianne, s-au mutat în conac, iar incidentele au atins un nou nivel de intensitate. Marianne a devenit ținta principală: a auzit o voce care îi striga numele, implorând ajutor, și a fost lovită de forțe invizibile, uneori aruncată din pat.
Pe pereți au început să apară mesaje scrise de mână, cum ar fi „Marianne, please get help ” („Marianne, te rog ajută-mă să scap”). Obiecte zburau prin cameră, iar o creatură neagră, descrisă ca o „maimuță păroasă”, a fost văzută urcând scările.
Foyster a încercat de două ori să efectueze exorcizări, dar fără succes, iar la prima încercare, a fost lovit de o piatră mare.
Familia a plecat în 1935, epuizată și speriată, dar Price a revenit în 1937, închiriind conacul timp de un an împreună cu o echipă de 40 de asistenți. Aceștia au documentat apariții ale călugăriței, robe care pluteau singure, zone reci inexplicabile (unde temperatura rămânea constant la 8°C) și scrieri spontane pe pereți.
În 1939, conacul a fost cumpărat de căpitanul William Gregson, un sceptic care nu credea în fenomenele paranormale. Totuși, chiar și el a raportat fenomene ciudate: câinele său refuza să intre în casă, iar urme de pași neobișnuite apăreau în zăpadă.
Într-o noapte, un incendiu devastator a distrus clădirea, după ce, conform lui Gregson, cărți au zburat inexplicabil și au lovit o lampă. Price a sugerat că focul ar fi fost provocat de spirite, iar o ședință de spiritism din 1938 prezisese un astfel de eveniment.
Cea mai cunoscută entitate, asociată cu legenda tragică a iubirii interzise este călugărița. Price a susținut că a contactat-o în ședințe spiritiste, identificând-o ca Marie Lairre, o călugăriță franceză ucisă în secolul XVII.
O altă fantomă este cea a unui călugăr fără cap, văzut deseori alături de o trăsură fantomatică condusă de doi bărbați decapitați. Responsabile pentru obiectele aruncate, zgomote și agresiuni fizice, ar fi spiritele poltergeist, considerate de Price drept manifestări ale unei energii malefice.
Deși Harry Price a publicat două cărți , „The Most Haunted House” in England (1940) și „The End of Borley Rectory” (1946), susținând autenticitatea fenomenelor, un studiu al Societății pentru Cercetare Psihică (SPR) din 1956 a pus la îndoială credibilitatea sa. SPR a sugerat că multe incidente au fost fabricate sau exagerate, posibil de Marianne Foyster, care a admis ulterior că a folosit „bântuirile” pentru a ascunde o relație extraconjugală.
Chiar și scepticii recunosc că anumite mărturii – precum craniul găsit sau sunetele clopotelor – rămân misterioase. Astăzi, deși conacul a fost demolat în 1944, Biserica Borley din apropiere continuă să atragă curioși, iar silueta călugăriței este încă raportată.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
