Povestea fantastică a mănăstirii din vis. Crucea dispărea noapte de noapte

Începuturile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox român Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele Dealului Viei – Rohia. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, Anuța, pe care a pierdut-o la vârsta de numai 10 anișori.

Mănăstirea din vis. Locul căutătorilor de liniște sufletească

Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia se află în „Țara Lăpușului”, județul Maramureș. A fost ridicată pe coama unui deal, în mijlocul unei păduri de fag și de stejar. Mănăstirea Rohia este locul unde credincioșii caută liniște sufletească.

Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, Anuța, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul în noiembrie 1922, la vârsta de 10 ani. Această fetiță l-a vizitat pe tatăl său în vis. Îl ruga să construiască o casă Maicii Domnului” în Dealul Viei din hotarul Rohiei.

Părintele cu sufletul îndurerat s-a ferit să povestească despre visele acestea. Într-o zi o femeie credincioasă, Floarea lui Ilie, a venit la el. „Părinte de ce nu asculți glasul lui Dumnezeu, care-ți poruncește prin copila Anuța, să faci casă Maicii Domnului în Dealul Viei ? Mănăstire să faci, părinte !”.

Crucea nu mai era la locul ei

Atunci, părintele Nicolae s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilei sale şi pentru mângâierea credincioșilor din zonă. Sprijinit de săteni, părintele hotărăște ridicarea Sfintei Mănăstiri într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea”. Potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, crucea nu mai era la locul ei, ci se afla în altă parte, pe o stâncă.

Crucea a fost adusă şi așezată la locul ei, iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a rămas de pază peste noapte. Seara târziu a început să ningă, iar credinciosul s-a întors acasă. A doua zi, când a ajuns acolo, deși nu era nici o urmă pe zăpada proaspăt căzută, crucea nu era la locul ei. A fost din nou găsită pe locul unde se află actuala biserică a mănăstirii. Așa că au considerat că acesta este un semn prin care s-a arătat locul unde să fie construită biserica sfintei mănăstiri. Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923.

Materialele au fost cărate din mână în mână

Biserica s-a ridicat cu sacrificii mari. Materialele au fost cărate pe deal cu brațele sutelor de credincioși. A durat doi ani până să fie ridicată o biserică modestă şi o casă monahală.

Mănăstirea a fost sfințită în 1926, de către vrednicul de pomenire episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la 15 august. Adică de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care a devenit hramul mănăstirii. Astfel a luat ființă „primul așezământ de acest feliu” în Ardealul alipit.

Așezământul a rămas la stadiul de schit, neputându-se dezvolta din cauza accesului foarte greu. Mănăstirea s-a putut dezvolta după 1965 şi mai ales 1970, când s-a introdus curentul electric şi s-a amenajat drumul de acces.

Una din realizările foarte importante ale acestui așezământ a fost faptul că aici, pe parcursul celor peste 90 de ani de existență, sute de mii de români i-au trecut pragul. Astăzi, prin reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia se află sub oblăduirea canonică a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului şi Sătmarului.

Sursa: http://www.manastirea-rohia.ro/index1.php?